MEDITAŢII

STAŢIUNEA A OPTA
Isus este ajutat de Simon din Cirene să ducă crucea

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Luca 23, 26

Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus.

MEDITAŢIE

Primele stele care vestesc sâmbăta nu strălucesc încă pe cer, dar Simon se întoarce deja de la munca câmpului. Soldaţii păgâni, care nu ştiu nimic de odihna sabatului, îl opresc. Pun pe umerii lui robuşti acea cruce pe care alţii promiseseră că o vor purta zilnic urmându-l pe Isus. Simon nu alege: primeşte un ordin şi încă nu ştie că acceptă un dar. Este specific pentru cei săraci să nu poată alege nimic, nici măcar povara propriilor suferinţe. Dar este specific pentru cei săraci să-i ajute pe alţi săraci, şi acolo este unul mai sărac decât Simon: e pe cale să fie lipsi până şi de viaţă. A ajuta fără a pune întrebări, fără a întreba de ce: prea grea povara pentru celălalt, umerii mei, în schimb, o mai pot duce. Şi asta e de ajuns. Va veni ziua în care săracul cel mai sărac va spune tovarăşului său: "Vino, binecuvântatul Tatălui meu, intră în bucuria mea: eram strivit sub povara crucii şi tu m-ai uşurat de ea".

RUGĂCIUNE

Isuse, tu ai mers, hotărât, pe drumul ce duce la Ierusalim (Lc 9, 51); suferinţele tale au făcut din tine călăuza oamenilor pe calea mântuirii (Evr 2, 10). Tu eşti înainte mergătorul nostru pe calea Învierii tale (Evr 6, 20). Vino în ajutorul tuturor acelora care, conştienţi sau constrânşi de evenimente întunecate, merg pe urmele tale, tu care ai spus: "Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi" (Mt 5, 4). Isuse, uşurat de povara crucii de către Simon din Cirene, pentru ca el, însoţitor neştiutor pe care durerii, să devină prietenul tău şi oaspete în lăcaşul slavei veşnice.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Tui Nati vulnerati,
tam dignati pro me pati,
poenas mecum divide.

[ staţiunea IX ]