MEDITAŢII

STAŢIUNEA A ŞAPTEA
Isus i-a crucea pe umeri

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Marcu 15, 20

Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.

MEDITAŢIE

Afară. Cel drept condamnat pe nedrept trebuie să moara afară: în afara taberei, în afara cetăţii sfinte, în afara societăţii omeneşti. Soldaţii îl despoaie şi-l îmbracă din nou: el nu mai poate dispune nici măcar de propriul trup. Îi pun pe spate o bârnă, o bucată grea de eşafod, semn de blestem şi instrument de execuţie capitală. Lemnul scandalului, care apasă, ca o povara extenuantă, pe umerii plecaţi ai lui Isus. Ura de care este impregnat face ca greutatea lui să fie insuportabilă. Şi totuşi acel lemn al crucii este răscumpărat de Isus, devine semnul unei vieţi trăite şi oferite din iubire pentru oameni. Conform tradiţiei, Isus se clatină, cade de trei ori sub acea povară. Isus nu a pus limite iubirii sale: "iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit" (In 13, 1). Ascultător faţă de cuvântul Tatălui - "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta" (Deut 6, 5) - l-a iubit pe Dumnezeu şi a împlinit voinţa lui până la sfârşit.

RUGĂCIUNE

Isuse, regele slavei, încununat cu spini, îndoit sub povara crucii pe care mâinile omului au pregătit-o pentru tine, întipăreşte în inimile noastre imaginea chipului tău acoperit de sânge, pentru ca ea să ne amintească că ne-ai iubit până la a te da pe tine însuţi pentru noi (Gal 2, 20). Privirea noastră să nu se dezlipească niciodată de semnul mântuirii noastre înălţat în inima lumii, pentru ca, contemplându-l şi crezând în tine, să nu ne pierdem, ci să avem parte de viaţa cea veşnică (In 3, 14-16). Isuse, pe umerii tăi sfâşiaţi apasă eşafodul umilirii: prin dăruirea ta crucea devine constelaţie de pietre preţioase iar copacul Paradisului devin din nou arborele Vieţii.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quis non posset contristari,
Christi matrem contemplari,
dolentem cum Filio?

[ staţiunea VIII ]