MEDITAŢII

STAŢIUNEA A ŞASEA
Isus este biciuit şi încununat cu spini

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Luca şi sfântul Ioan
Luca 22, 63-65 şi Ioan 19, 2-3

Iar oamenii care-l păzeau îl batjocorau şi-l loveauşi, legându-l la ochi, îl întrebau: "Profeţeşte-ne cine te-a lovit?"Şi spuneau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui. Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură,apoi veneau la el şi spuneau: "Bucură-te, regele Iudeilor!"

MEDITAŢIE

La condamnarea nedreaptă se adaugă ultragiul biciuirii. Dat pe mâna oamenilor, trupul lui Isus este desfigurat. Acel trup primit de la fecioara Maria, care a făcut din Isus "cel mai frumos dintre fiii oamenilor", care răspândea mireasma Cuvântului - "revărsatu-s-a har pe buzele tale" (Ps 45,3) -, este acum sfâşiat în mod dur prin biciuire. Chipul transformat pe muntele Tabor este desfigurat în pretoriu: chipul celui care, insultat, nu răspunde; al celui care, lovit fiind, iartă; al celui care, devenit sclav fără nume, îi eliberează pe cei care zac în robie. Isus înaintează hotărât pe calea durerii, împlinind în carne vie, devenită viu grai, profeţia lui Isaia: "Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor." (Is 50, 6). Profeţie care se deschide spre un viitor al schimbării.

RUGĂCIUNE

Isuse, "strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui" (Eb 1, 3), ai acceptat să fii redus la o zdreanţă de om, la un condamnat la chin, care trezeşte milă. Tu ai purtat suferinţele noastre, ai luat asupra ta durerile noastre, te-ai lăsat zdrobit de nedreptăţile noastre (Is 53, 5). Prin rănile tale, vindecă rănile păcatelor noastre. Dă-le celor care sunt pe nedrept dispreţuiţi şi marginalizaţi, celor care au fost desfiguraţi de tortură sau de boală, să înţeleagă că, împreună cu tine şi asemenea ţie răstigniţi în lume (Gal 2, 19), duc la împlinire ceea ce lipseşte Pătimirii tale, spre mântuirea omului (Col 1, 24). Isuse, fărâmă a omenirii profanate, în tine se descoperă sacralitatea omului: comoară a iubirii care răspunde răului prin bine.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Pro peccatis suae gentis
vidit Iesum in tormentis
et flagellis subditum.

[ staţiunea VII ]