MEDITAŢII

STAŢIUNEA A PATRA
Isus este renegat de Petru

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Luca 22, 54b-62

Petru îl urma de departe. Şi, aprinzând un foc în mijlocul curţii, s-au aşezat de jur împrejur. Petru s-a aşezat printre ei. O servitoare, văzându-l aşezat lângă foc, l-a fixat cu privirea şi a spus: "Şi acesta era cu el!" Dar el a negat, zicând: "Femeie, nu-l cunosc". După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis: "Şi tu eşti dintre ei". Dar Petru a zis: "Omule, nu sunt". După vreo oră, un altul insista, spunând: "Cu adevărat şi acesta era cu el, căci este galileean". Însă Petru i-a zis: "Omule, nu ştiu ce spui". Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoşul. Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: "Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori". Şi, ieşind afară, a plâns amar.

MEDITAŢIE

Dintre discipolii care fugeau, doi s-au întors din drum, urmând de la distanţă cohorta şi pe prizonierul acesteia. Era, poate, afecţiune amestecată cu curiozitate; lipsă de conştientizare a riscului. Petru nu întârzie sa se facă recunoscut: îl trădează accentul galilean şi mărturia celor care l-au văzut scoţând sabia în grădina Măslinilor. Petru se refugiază în minciună: neagă totul. Nu-şi dă seama că-l reneagă pe Domnul său, că dezminte declaraţiile lui fierbinţi de fidelitate absolută. Nu înţelege că astfel neagă şi propria identitate. Însă un cocoş cântă, Isus se întoarce, îşi îndreaptă privirea spre Petru şi dă un sens acelui cânt. Petru înţelege şi izbucneşte în plâns. Lacrimi amare, dar îndulcite de amintirea cuvintelor lui Isus: "nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea" (Io 12, 47). Acum le repetă acea privire de "tandreţe şi îndurare", aceeaşi privire a Tatălui "încet la mânie şi mare în iubire", "Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă" (Ps 103,10). Petru se cufundă în acea privire. În dimineaţa Paştelui lacrimile lui Petru vor fi lacrimi de bucurie.

RUGĂCIUNE

Isuse, unica speranţă a celor care, slabi şi răniţi, cad; tu ştii ce e în fiecare om (In 2, 25). Slăbiciunea noastră sporeşte iubirea ta şi suscită iertarea ta. Fă ca, în lumina milostivirii tale, să recunoaştem paşii greşiţi pe care i-am făcut şi, salvaţi de iubirea ta, să proclamăm lucrările minunate ale harului tău. Dă-le celor care au autoritate asupra fraţilor să nu se laude că sunt aleşi, ci cu slăbiciunile lor prin care sălăşluieşte în ei puterea ta (2Cor 12, 9). Isuse, îndreptându-ţi privirea spre Petru, susciţi lacrimi amare de pocăinţă, râu de pace pentru un botez nou.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quae maerebat et dolebat
pia mater, cum videbat
Nati poenas incliti.

[ staţiunea V ]