MEDITAŢII

STAŢIUNEA A TREIA
Isus este condamnat de către Sinedriu

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Luca 22, 66-71

Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi l-au adus la Sinedriul lor. Şi au zis: "Dacă tu eşti Cristos, spune-ne!" El le-a spus: "Chiar dacă v-aş spune, nu m-aţi crede, iar dacă v-aş întreba, nu mi-aţi răspunde. De acum însă, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu". Atunci toţi au spus: "Tu eşti deci Fiul lui Dumnezeu?" El le-a răspuns: "Voi spuneţi că eu sunt!" Atunci ei au zis: "Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înşine am auzit-o din gura lui".

MEDITAŢIE

Isus stă singur în faţa Sinedriului. Discipolii au fugit. Sunt dezorientaţi de arestarea la care unul dintre ei a încercat să reacţioneze cu violenţă. A fugit şi cel care mai devreme exclamase: "Să mergem şi noi ca să murim cu el!" (In 11, 16). Teama i-a copleşit. Brutalitatea evenimentului a prevalat asupra propunerii lor fragile. Au cedat, duşi de curentul laşităţii. L-au lăsat pe Isus să-şi înfrunte singur soarta. Şi totuşi alcătuiau cercul lui de apropiaţi, Isus îi numise "prietenii" săi (In 15, 15). În jurul lui se află acum doar o adunare ostilă, unanimă în a-i dori moartea. Deja cu alte ocazii umbra morţii se întinsese asupra lui Isus, atunci când se referea la propria origine divină. Deja cu alte ocazii, cine l-a ascultat a încercat să-l lapideze. "Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu" (In 10, 33). Acum marele preot îi porunceşte să declare în faţa tuturor dacă este sau nu Fiul lui Dumnezeu. Isus nu se sustrage: atestă acest lucru cu aceeaşi seriozitate. Astfel, îşi semnează propria condamnare la moarte.

RUGĂCIUNE

Isuse, martor fidel (Ap 1, 5), în faţa morţii ai mărturisit cu seninătate identitatea ta divină şi ai proclamat reîntoarcerea ta în slavă la sfârşitul timpurilor,pentru a duce la îndeplinire opera pe care Tatăl ţi-o încredinţase. Încredinţăm milostivirii tale îndoielile noastre, oscilaţiile noastre continue între avânturi de generozitate şi momente de nepăsare, în care lăsăm ca "grija lumii şi înşelăciunea bogăţiei" (Mt 13, 22) să sufoce scânteia pe care privirea ta sau Cuvântul tău au făcut să se aprindă în inimile noastre împietrite. Încurajează-i pe cei care au pornit pe drumul urmării tale, ca să nu se sperie în faţa dificultăţilor şi ale renunţărilor care apar. Aminteşte-le că tu eşti blând şi smerit cu inima şi că jugul tău este plăcut şi povara ta uşoară. Fă-i să experimenteze mângâierea pe care numai tu le-o poţi oferi (Mt 11, 28-30). Isuse senin în faţa morţii iminente, singurul drept în faţa Sinedriului nedrept.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

O quam tristis et afflicta
fuit illa benedica
mater Unigeniti!

[ staţiunea IV ]