MEDITAŢII

STAŢIUNEA A DOUA
Isus, trădat de Iuda, este arestat

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Luca 22, 47-48

Pe când mai vorbea încă, iată o mulţime, iar în fruntea ei venea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece. Apropiindu-se de Isus, l-a sărutat. Dar Isus i-a spus: "Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?"

MEDITAŢIE

Încă de când este amintit pentru prima oară, Iuda este indicat drept "cel care apoi l-a trădat" (Mt 10, 4; Mc 3, 19; Lc 6, 13); tragicul apelativ de "trădător" va rămâne pentru totdeauna legat de amintirea lui. Cum a putut ajunge la aşa ceva unul pe care Isus l-a ales ca să-l urmeze mai îndeaproape? Oare Iuda s-a lăsat atras de o iubire plină de mândrie faţă de Isus, care s-a transformat în suspiciune şi resentiment? Asta ne-ar face să gândim sărutul, un gest care înseamnă iubire, care a devenit un gest de predare a lui Isus în mâinile soldaţilor. Sau poate a fost cuprins de dezamăgire faţă de un Mesia care se sustrăgea de la rolul politic de eliberator al lui Israel de sub dominaţia străină? Iuda nu va întârzia să-şi dea seama că şantajul lui subtil sfârşea printr-un dezastru. Pentru că nu dorise moartea lui Mesia, ci doar ca el sa-şi revină şi să ia o atitudine hotărâtă. Şi în consecinţă: zadarnicul regret al gestului său, refuzarea preţului trădării (Mt 27, 4), căderea în disperare. Când Isus va vorbi despre Iuda ca despre "fiul pierzării", se va limita să amintească faptul că astfel se împlinea Scriptura (In 17, 12). Un mister de dreptate care ne scapă, dar care nu poate să întreacă misterul milostivirii.

RUGĂCIUNE

Isuse, prietenul oamenilor, tu ai venit pe pământ şi ai luat trup omenesc, pentru a le oferi solidaritatea ta fraţilor şi surorilor din lume. Isuse, blând şi smerit cu inima, tu aduci mângâiere celor care suferă sub povara greutăţilor lor (Mt 11, 29); si totuşi oferta iubirii tale a fost adesea refuzată! Chiar şi printre cei care te primiseră au fost unii care te-au renegat, care au trădat angajamentul luat. Dar tu nu ai încetat niciodată să-i iubeşti, într-atât încât să-i laşi pe toţi ceilalţi pentru a merge în căutarea lor, în speranţa că-i vei readuce la tine, pe umerii tăi (Lc 15, 5), sau sprijiniţi la pieptul tău (In 13, 25).Noi îi încredinţăm milostivirii tale infinite pe fiii tăi stăpâniţi de descurajare sau de disperare. Fă-i să caute adăpost la tine, şi să "nu-şi piardă niciodată încrederea în milostivirea ta" (Regula Sf. Benedict 3, 74). Isuse, tu continui să iubeşti pe cel ce refuză iubirea ta şi-l cauţi din nou neobosit pe cel care te trădează şi te părăseşte.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Cuius animam gementem,
contristatam et dolentem
pertransivit gladius.

[ staţiunea III ]