MEDITAŢII

STAŢIUNEA A PATRUSPREZECEA

Isus este aşezat în mormânt.

V. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din Evanghelia după Marcu: 15:46-47

Iosif din Arimateea,
a înfăşurat trupul lui Isis în giulgiu
şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă.
Apoi a rostogolit piatra
la intrarea în mormânt.
Iar Maria Magdalena
şi Maria, mama lui Ioses,
priveau unde l-au pus.

MEDITAŢIE

Din momentul în care omul, din cauza păcatului, a fost îndepărtat de Copacul Vieţii (cf. Geneza 3,23-24), pământul a devenit un cimitir. Câţi oameni, atâtea morminte. O planetă imensă de morminte.

Aproape de Calvar, era un mormânt care îi aparţinea lui Iosif din Arimateea (cf. Matei 27,60). În el, cu acordul lui Iosif, a fost aşezat trupul lui Isus, după ce a fost coborât de pe Cruce (cf. Marcu 15,42-46). A fost aşezat aici în grabă, astfel ca ceremonia să se termine înainte de sărbătoarea Paştelui evreiesc (cf. Ioan 19,31), care începea la apusul soarelui.

Între toate mormintele răspândite pe continentele planetei noastre, există unul în care Fiul lui Dumnezeu, omul Isus Cristos, a învins moartea cu moarte. "O mors! Ero mors tua!" (Primul antifon al rugăciunii de dimineaţă din Sâmbăta Sfântă). Copacul Vieţii, de la care a fost alungat omul din cauza păcatului, este revelat din nou oamenilor în trupul lui Cristos. "Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pentru viaţa lumii" (Ioan 6,51).

Cu toate că planeta noastră se umple constant cu morminte, cu toate că sunt tot mai multe citimire în care omul din pământ în pământ se întoarce (cf. Geneza 3,19), toţi cei care îşi îndreaptă privirea spre mormântul lui Isus Cristos trăiesc în speranţa Învierii.

ACLAMAŢII

Isuse Doamne, învierea noastră,
în mormântul nou Tu distrugi moartea şi dai viaţă.
R. Kyrie, eleison

Isuse Doamne, speranţa noastră,
trupul Tău răstignit şi înviat este noul Copac al Vieţii.
R. Kyrie, eleison

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quando corpus morietur
fac ut animae donetur
paradisi gloria. Amen.

şi încheiem cu
[ sfârşitul ]