MEDITAŢII

STAŢIUNEA A NOUA

Isus cade a treia oară.

V. Adoramus te Christe, et benedicimus tibi.
R. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din Cartea Plângerilor lui Ieremia: 3,27-32

Bine este omului să poarte
un jug din tinereţile lui.
Să stea la o parte în tăcere,
dacă Domnul îi dă poruncă!
Să atingă pulberea cu buzele lui;
poate mai este nădejde!
Să dea obrazul lui spre lovire
şi să se sature de ocară!
Căci Domnul nu aruncă
pe oameni pentru totdeauna;
Ci El pedepseşte şi are milă
după mulţimea milelor lui.

MEDITAŢIE

"S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce" (Filipeni 2,8). Fiecare staţiune din această Cale este un jalon al acestei ascultări şi al acestei goliri de sine.

Măsura acestei goliri de sine o înţelegem atunci când reflectăm asupra cuvintelor profetului: "Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor" (Isaia 53,6). O înţelegem atunci când vedem că Isus cade din nou, pentru a treia oară, sub povara Crucii. O înţelegem atunci când medităm la cine este cel care cade, cine este cel care zace în praful străzii sub Cruce, la picioarele unei mulţimi ostile care nu îl cruţă de umiliri şi insulte...

Cine este cel care cade? Cine este Isus Cristos? "El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om. S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce" (Filipeni 2, 6-8).

ACLAMAŢII

Isuse Cristoase, tu ai gustat amărăciunea pământului,
pentru a schimba strigătul de durere în cântec de bucurie.
R. Christe, eleison.

Isuse Cristoase, care te-ai umilit în trup,
pentru a înnobila întreaga creaţie.
R. Christe, eleison.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Eia Mater, fons amoris,
me sentire vim doloris
fac, ut tecum lugeam.

continuăm cu
[ staţiunea a X-a ]