MEDITAŢII

STAŢIUNEA A OPTA

Isus se întâlneşte cu femeile din Ierusalim.

V. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din Evanghelia după Luca: 23,28-31

Întorcându-se către ele, Isus le-a spus:
"Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine,
ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri.
Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune:
'Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut
şi pieptul care n-a alăptat!'.
Atunci veţi începe să spuneţi munţilor:
Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!
Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde,
ce se va întâmpla cu cel uscat?"

MEDITAŢIE

Iată chemarea la pocăinţă, la adevărata pocăinţă, la părere de rău, în faţa realităţii răului comis. Isus le spune fiicelor Ierusalimului care plâng la vederea lui: "Nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri" (Luca 23,28). Nu putem rămâne la suprafaţa răului, trebuie să ajungem la rădăcinile sale, la cauze, la adevărul profund al conştiinţei.
Tocmai acest lucru vrea să îl spună Isus care duce Crucea, care dintotdeauna "cunoştea ce era în om" (cf. Ioan 2,25) şi cunoaşte întotdeauna. De aceea, El trebuie să rămână mereu cel mai apropiat martor al faptelor noastre şi al judecăţilor pe care le emitem asupra acestora în conştiinţa noastră. Poate ne face chiar să înţelegem că aceste judecăţi trebuie să fie prudente, raţionale, obiective - El spune: "nu plângeţi" -, dar în acelaşi timp legate cu tot ceea ce conţine această realitate: ne atrage atenţia asupra acestui fapt, pentru că El este cel care duce Crucea.
Învaţă-mă, Doamne, să trăiesc şi să umblu în adevăr!

ACLAMAŢII

Doamne Isuse, înţelept şi îndurător,
Adevăr care conduce la viaţă.
R. Kyrie, eleison

Doamne Isuse milostive,
prezenţa ta alină durerea în ceasul încercării.
R. Kyrie, eleison.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Tui nati vulnerati
tam dignati pro me pati,
poenas mecum divide.

continuăm cu
[ staţiunea a IX-a ]