MEDITAŢII

STAŢIUNEA A ŞAPTEA

Isus cade a doua oară.

V. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din Cartea Plângerilor lui Ieremia: 3,1-2.9.16

Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă. 
El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele.
A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în cenuşă. 

MEDITAŢIE

"Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului" (Psalmul 22,6). Cuvintele profetice ale psalmistului se împlinesc deplin pe aceste străzi abrupte şi înguste ale Ierusalimului, în ultimele ore înaintea Paştilor. Ştim că aceste ore, înaintea sărbătorii, sunt agitate, şi că străzile sunt arhipline. Acesta este contextul în care se împlinesc cuvintele psalmistului, chiar dacă nimeni nu se gândeşte la acest lucru. Cu siguranţă nu îşi dau seama de acest lucru cei care manifestă dispreţ, cei pentru care acest Isus din Nazaret care cade pentru a doua oară sub greutatea Crucii a devenit obiect de batjocură.

Şi El doreşte toate acestea, doreşte să se împlinească profeţia. Cade, astfel, epuizat din cauza efortului. El cade din voinţa Tatălui, voinţă exprimată în cuvintele profetului. El cade din propria voinţă: "Cum s-ar mai împlini Scripturile?" (Matei 26,54). "Eu sunt vierme şi nu om" (Psalmul 22,6), deci nici măcar "Ecce homo" (Ioan 19,5), ci ceva mai puţin, ceva mai rău.

Viermele se târăşte; omul, în schimb, ca rege al creaturilor, calcă pe pământ. Viermele roade până şi lemnul: ca un vierme, remuşcarea pentru păcate roade conştiinţa omului. Remuşcarea pentru a doua cădere.

ACLAMAŢII

Isuse din Nazaret, devenit ruşinea oamenilor,
pentru a înnobila toate creaturile.
R. Kyrie, eleison.

Isuse, Slujitorule al vieţii,
strivit de oameni, înălţat de Dumnezeu.
R. Kyrie, eleison.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Pro peccatis suae gentis
vidit Iesum in tormentis
et flagellis subditum.

continuăm cu
[ staţiunea a VIII-a ]