PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Madona neagră - Czcestochowa

Capitala Poloniei nu e Varșovia; e Czcestochowa. La Czcestochowa nu se poate vorbi despre o apariție propriu-zisă sau de o serie de apariții efemere ale Maicii Domnului; dar se poate vorbi de o prezență permanentă a Mariei aici. În pelerinaj la Czcestochowa la 6 iunie 1979 Papa Ioan Paul II spunea aceste cuvinte: "De atâtea ori am venit în acest loc sfânt... pentru a asculta cum e inima Bisericii și inima patriei mele în inima Mamei... Trebuie să vii aici trebuie să-ți lipești urechea de acest sanctuar, ca să auzi ecoul vieții întregii națiuni în inima Mamei, și a Reginei sale".

Ca unul care am avut marea șansă de a locui două săptămâni chiar în mănăstirea eremiților paulini care au avut de la bun început sanctuarul în grija lor, pot să spun nu numai că aici bate inima întregii națiuni poloneze, dar că milioanele de pelerini care vin la acest sanctuar vin la o întâlnire personală cu Sfânta Fecioară. Fața Mariei de pe icoană și fața copilului pe care-l ține pe brațul stâng sunt de culoare brunetă, de culoarea grâului prăjit. Mama pare neatentă la copilul pe care-l ține în brațe. Ochii ei întredeschiși, profund meditativi, îi privesc fix pe cei care o privesc. În fiecare dimineață, la ora 6, se dă la o parte vălul care acoperă peste noapte icoana. E o ceremonie impresionantă. Sanctuarul e deja ticsit cu pelerini dornici să întâlnească privirea Sfintei Fecioare. E prezentă toată obștea monahală. Când în sunetele trompetelor apare chipul ei, poți vedea în sanctuar, nu un vizionar în extaz, ci toată mulțimea de pelerini căzută în extaz. Seara, aceeași ceremonie; dar acum se aseamănă cu o ceremonie de înmormântare: când în sunetele trompetelor care aduc ultimul salut, fața Mariei dispare sub vălul cu care este acoperită, peste mulțimea de pelerini de care e ticsit sanctuarul, se lasă o atmosferă deprimantă, de tristețe; ai aceeași senzație pe care o ai atunci când se închid pleoapele unui ochi.

Icoana Maicii Domnului de la Czcestochowa are o dublă istorie: una legendară, alta adevărată și e cu neputință să separi adevărul de legendă.

Potrivit tradiției, icoana ar fi fost pictată de însuși Sfântul Luca chiar pe masa la care mânca Sfânta Familie. Sfântul Luca a făcut-o la cererea creștinilor din Ierusalim. A fost cinstită, de asemenea, până vine împăratul Constantin care o ia și o duce la Constantinopol, unde construiește o biserică frumoasă pentru a o adăposti. Când principele rus al Kievului, Leon, în vizită la Constantinopol, o vede, rămâne încântat, o cere și promite să o îmbrace în aur, argint și pietre prețioase și să construiască o biserică în care să fie venerată. Icoana devine celebră prin minunile pe care le face. În timpul unui război este ascunsă în castelul de la Betz. Odată terminat războiul, noul stăpân al ținutului vrea să ducă icoana miraculoasă în Silezia. O pune într-o căruță, dar când să pornească la drum, caii nu se urnesc din loc. Icoana devenise foarte grea. Mai aduce câțiva cai. Nimic. Uimit, principele cade în genunchi și o roagă pe Maica Domnului să conducă ea caii acolo unde vrea să fie dusă icoana și promite să-i ridice un sanctuar. Lăsați liberi, caii pornesc și nu se mai opresc până la culmea Jasna Gora («culme luminoasă») de la Czcestochowa. Principele construiește o mănăstire și un sanctuar și aduce de la Budapesta călugări paulini, un ordin călugăresc întemeiat în secolul XII în Ungaria, întrucât rămășițele pământești ale marelui pustnic din Tebaida, Sfântul Paul, ajunseseră la Constantinopol; de aici, cu cruciadele, la Veneția și de la Veneția la Budapesta.

Sanctuarul devine nu numai locul cel mai celebru de pelerinaj pentru țările învecinate, dar și cetatea fortificată unde se păstrează tezaurul țării. În Săptămâna Mare a anului 1430, sanctuarul este prădat și profanat de niște bandiți puși la cale de câțiva nobili polonezi care nu mai aveau bani pentru războaiele pe care le purtau. Negăsind tezaurul, iau ce găsesc: potire, cruci, aurul și bijuteriile puse de pelerini la icoană, ba încearcă să ia și icoana. O iau, dar, când să plece, devine atât de grea încât nu o pot duce. Atunci se răzbună cum pot. Unul din ei scoate sabia și lovește. Se văd și azi trei tăieturi mari pe obrazul drept al Maicii Domnului. Icoana e dusă de îndată la Cracovia spre a fi restaurată. Dar artiștii nu reușesc să facă nimic: ce lucrează ziua se desprinde și cade jos noaptea. Motivul este simplu: artiștii lucrau în tempera, adică diluau vopselele cu apă, nu cunoșteau procedeul encaustic, diluarea cu ceară folosit de artiștii greci care au făcut icoana. Decid să copie perfect icoana: îi păstrează până și tăieturile de pe obraz. Astfel avem azi la Czcestochowa doar copia icoanei vechi bizantine hodighitria («arătătoarea de drum») și nu originalul.

Ceea ce a făcut celebru sanctuarul de la Czcestochowa sunt minunile săvârșite de această icoană. Călugării paulini au fost foarte riguroși în cercetarea și consemnarea faptelor miraculoase. Arhiva mănăstirii posedă 8 volume groase care descriu 1400 de minuni, cu semnătura superiorilor, atribuite Sfintei Fecioare de la Jasna Gora. Minunile spirituale, convertirile, nu le mai poate număra nimeni. Unul din beneficiari a fost Sfântul Adalbert, misionarul Poloniei, care îmbolnăvindu-se grav când era mic copil, s-a vindecat în momentul în care a fost așezat pe altarul din fața icoanei făcătoare de minuni.

Polonia a fost de mai multe ori, în cursul istoriei, invadată, dezmembrată, împărțită de țările vecine, ștearsă de pe harta lumii. De fiecare dată a fost salvată, a înviat din propria cenușă prin intervenția Sfintei Fecioare de la Jasna Gora. Ultima mare intervenție a Mariei a avut loc recent; ea a eliberat Polonia de comunismul impus de ruși, ceea ce a însemnat începutul prăbușirii întregului bloc comunist. La 26 august 1956, un pelerinaj imens - circa un milion de persoane - se adună din toată Polonia la Czcestochowa cu scopul de a consacra din nou țara sfintei Fecioare. Din închisoarea stalinistă în care zăcea cardinalul primat Stefan Wyszynski reușește să scoată afară actul de consacrare cu acest ordin: "Dacă nici un episcop nu va putea lua parte și nici părintele general, nici superiorul din Czcestochowa, atunci cel mai neînsemnat dintre frați, fie el fratele trecător, să îl citească din înălțimea cetății de la Jasna Gora". La ora când se citea actul de consacrare, cardinalul celebra liturghia în celula sa. Cei care asistau l-au văzut transfigurat. Mai târziu cardinalul mărturisea: "În timpul liturghiei am fost cuprins de o bucurie misterioasă. O greutate uriașă mi se lua de pe spate". În acel moment începea eliberarea Poloniei de sub jugul comunist.

Mesajul pe care ni-l trimite Maica Domnului de la Czcestochowa este emoționant. Fața ei brăzdată de tăieturile sabiei este fereastra inimii sale străpunsă de sabia prevestită de Simeon. Maria apare ca Maica durerilor și cea asociată de Isus la mântuirea lumii, prin contribuția ei de suferință. Acest gând îl exprimă foarte frumos poeta Maria Pawlikowska, contemplând icoana Mariei încărcată cu aur și pietre prețioase: "Fecioară de culoarea abanosului, cu două tăieturi pe față! Era prea frumos pentru noi să te privim! Tu care ești plină de toată frumusețea, suferi pentru noi rănită de ura toată. și nici inimile de aur și argint (acestea sunt în special obiectele oferite de credincioși la icoana ei) și nici ochii strălucitori de pietre prețioase nu pot alina durerea care copleșește ochii tăi".

O lecție și un avertisment, mai ales pentru noi cei chemați, ca și apostolul Pavel, să completăm în trupul nostru ceea ce lipsește suferințelor lui Cristos, în favoarea Bisericii, pentru noi cei care uităm atât de ușor că nu putem merge pe urmele lui Cristos fără crucea pe umeri, uităm că suntem chemați să părăsim toate și ne lăsăm tentați de dorința de a avea toate, de a ne satisface toate capriciile, devenind alergici la orice renunțare, la orice sacrificiu. Chipul sfâșiat al Maicii Domnului arată că forța noastră, ca ucenici ai lui Cristos, forța apostolatului nostru, nu stă nici în bani, nici în construcții, nici în diplomații, nici în cârdășia cu puternicii lumii, ci în capacitatea de a suferi și a ne jertfi pentru suflete din iubire față de Dumnezeu, asemenea lui Cristos care nicicând nu a fost mai puternic ca atunci când a fost bătut în cuie pe cruce, asemenea Sfântului Pavel care se lăuda cu neputințele sale, căci nicicând nu s-a simțit mai puternic ca atunci când era pus în lanțuri și redus la neputință. Un alt poet, D. Zabzynski, cântă forța Mariei care se reflectă în tăieturile de pe fața ei: "Toată frumoasă ești și fără pată, Fecioară Sfântă; de ce totuși ai cele două tăieturi pe fața ta? Spune-ne înțelesul darurilor tale, pentru ce ai primit acest soi de frumusețe? Acum înțelegem ce ți s-a întâmplat: le-ai primit de la oameni nelegiuiți, sunt semnele forței tale, pentru că toți dușmanii lui Dumnezeu se tem de tine".

Cu gândul la sanctuarul de la Jasna Gora, reînnoim azi Sfântă Fecioară propunerile noastre bune. În acest scop ne putem folosi de cuvintele rostite de regele Ian Razimierz care la 1 aprilie 1656 a declarat-o, pentru prima dată, pe Sfânta Fecioară Regina Poloniei, i-a închinat ei regatul și i-a făcut jurământ de fidelitate: "Regină... promit să trăiesc fără păcate de moarte, promit să rămân fidel sfintei Biserici și păstorilor ei, promit să trăiesc în pace, să iert tot răul ce mi s-a făcut, să fac bine tuturor, promit să duc o luptă necruțătoare împotriva greșelilor și obișnuințelor mele rele și să-mi port pașii pe calea virtuții".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire