| | PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA | | |
| |
| |
Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea
achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București
Maria plânge la Akita
În anul 1975, o sută cincisprezece milioane de japonezi, prin intermediul presei și al radio-televiziunii au putut să cunoască extraordinarele fenomene care s-au petrecut la Akita și chiar să le vadă pe micul ecran.
Aceste fenomene sunt legate de o statuie a Maicii Domnului, sculptată în lemn, de circa un metru înălțime, care se afla în capela micii mănăstiri a Slujitoarelor Euharistiei din Akita, în Japonia.
Mesajele legate de fenomenele de la Akita, Sfânta Fecioară le-a transmis pe calea locuțiunilor interioare, călugăriței Agnesa Sasagawa Katsuko. Aceasta, înainte de a intra în mănăstire, fusese catehetă. Dar nu mai putea face această muncă, întrucât ajunsese complet surdă. Medicii au declarat că recuperarea auzului era, clinic, imposibilă. De aceea primea de la stat o pensie în calitate de handicapată pe viață.
Totul a început în 1973 când, timp de trei zile, pe 12, 13 și 14 iulie, sora Agnesa a văzut niște raze luminoase țâșnind din tabernacol. Pe 24 iunie, sărbătoarea Trupului Domnului, razele au fost și mai puternice. Pe 28 iunie, sărbătoarea Inimii lui Isus, sora Agnesa s-a trezit cu o rană în formă de cruce, în palma stângă, lungă de trei centimetri și lată de doi centimetri. Vineri dimineața, începe să curgă sânge pătând pansamentele cu care se lega; sângerează toată ziua, iar sâmbătă dimineața rana era din nou uscată.
În ziua de 6 iulie, în palma dreaptă a statuii Maicii Domnului din capela mănăstirii, apare o rană exact ca aceea pe care o primise sora Agnesa și din aceasta sângele curgea din abundență. Episcopul locului, Msgr. Ito, se prezintă la fața locului. Este luat sânge din mâna statuii și dus pentru analiză la laboratorul universității din Akita. Rezultatul: sânge omenesc normal, grupa sangvină "0".
Sfânta Fecioară îi comunică sorei Agnesa că o va vindeca de surzenie.
În ziua de 29 septembrie, sărbătoarea Sfântului Mihail, patronul Japoniei, în timp ce surorile se rugau rozariul, dintr-o dată rana dispare, și din mâna călugăriței și din mâna statuii, dar statuia este inundată de o lumină albă, strălucitoare. Fenomenul se va repeta de mai multe ori.
Din acest moment, survine un alt fenomen. Statuia se acoperă cu broboane de sudoare. Picăturile de sudoare izvorăsc de pe frunte, de pe gât, de pe umeri, de pe piept, de pe tot corpul, se preling, scaldă toată statuia. Surorile intră în panică. Se reped cu tampoane mari de vată să șteargă statuia în timp ce fiecare se roagă cu glas tare ce-i vine în minte:
- Sfântă Fecioară Marie, iertare, iertare!...
- Ne pare rău că ți-am produs atâtea suferințe!...
- Iartă-ne păcatele și infidelitățile noastre!...
- Cruță-i pe copiii tăi infideli și nerecunoscători!
- Te implorăm, ocrotește-ne, ajută-ne!
Tampoanele de vată sunt atât de îmbibate de sudoare încât pot fi stoarse. Dar picăturile izvorăsc mereu-mereu, ca niște perle din tot trupul, iar călugărițele șterg sudoarea așa cum Veronica ștergea sudoarea de pe fața lui Isus.
Seara târziu, statuia a încetat să mai transpire, era din nou uscată, dar atât statuia cât și tampoanele de vată au început să răspândească un parfum extraordinar de trandafiri, de crini, de violete și de toate florile la un loc. Dimineața, când au venit în capelă, surorile au rămas uimite de atmosfera înmiresmată pe care au găsit-o. Povestește sora Agnesa:
"Nu se putea compara cu nici un parfum de pe lume. Era un miros ceresc. Contrar tristeței din seara precedentă, fețele surorilor s-au luminat în întregime, umplându-se de o bucurie și de o pace extraordinară care contrasta într-adevăr cu lacrimile și întristarea din ziua precedentă. Era efectul acestui parfum care inunda pur și simplu capela".
Fenomenul a durat 15 zile: de pe 1 pe 15 octombrie. De remarcat că pe trei octombrie, sărbătoarea Sfântei Tereza a Pruncului Isus, s-a simțit numai parfum de trandafiri. Iar pe 7 octombrie, sărbătoarea Sfântului Rozariu, parfumul a fost deosebit de puternic și încântător. Pe 16 octombrie, dimineața, intrând în capelă, surorile au rămas dezolate găsind atmosfera obișnuită, banală, dintotdeauna.
În anul următor, 1974, pe data de 13 octombrie, sora Agnesa a fost, instantaneu, vindecată de surzenie. În seara aceleiași zile, a telefonat episcopului Ito cu care a vorbit absolut fără probleme. A doua zi, medicul i-a pus diagnosticul: auzul normal. Dar după 6 luni, sora Agnesa devine din nou surdă. Dumnezeu îi mai cerea o jertfa. După 9 ani, în ziua de Rusalii a anului 1982, în timpul adorației euharistice, era din nou vindecată, de data aceasta definitiv.
Cât privește statuia Maicii Domnului, fenomenul care avea să le eclipseze pe toate celelalte se petrece începând cu 4 ianuarie 1975. Era o zi de sâmbătă. Pe la 9.30, sora sacristană observă că soclul statuii este ud. Ridicându-și privirea, vede că din ochii statuii curg lacrimi. Lacrimile ieșeau din ochi, se prelingeau pe obraji și de pe bărbie, curgeau pe soclu. În această zi statuia a lăcrimat de trei ori. Avertizat, episcopul a sosit și a asistat la a treia vărsare de lacrimi. În continuare, avea să asiste și la altele. În aceeași zi, sora a primit acest mesaj interior:
"Nu te mira că o vezi pe Sfânta Fecioară Maria plângând. Chiar și un singur suflet care se convertește este prețios pentru Inima ei. Ea își arată durerea pentru a întări credința voastră. Acum, că ai văzut lacrimile ei prețioase, pentru a o mângâia, vorbește cu curaj despre ele".
În continuare, timp de aproape 7 ani, mai exact până la 15 septembrie 1981, Sărbătoarea Durerilor Mariei, statuia a vărsat lacrimi de mai bine de o sută de ori în fața a circa 2.000 de martori. Au asistat și au fotografiat statuia în timp ce ea vărsa lacrimi persoanele care s-au întâmplat să fie în casă, deoarece episcopul a interzis orice publicitate. Misionarul francez în Japonia care a scris o carte asupra celor petrecute la Akita, din care am spicuit aceste date, a asistat la 23 de vărsări de lacrimi. Atât sudoarea, cât și lacrimile, au fost analizate în laboratoarele de medicină legală a două universități: cea din Akita și cea din Gifu. Rezultatul semnat de profesorul universitar Sagi Saka: sudoare și lacrimi omenești normale.
Cât privește mesajele care au însoțit aceste fenomene, lucrul cel mai șocant este că ele sunt destinate în primul rând slujitorilor altarului. Satana a reușit să dea lovituri puternice Bisericii, din interior, prin cei care trebuie în primul rând să zidească Biserica, prin slujitori ai altarului care-și neglijează sau trădează misiunea lor. Aceștia sunt cei care o fac pe Sfânta Fecioară să verse lacrimi, sudoare și sânge, la Akita. Acest lucru, acest mesaj, l-a făcut pe episcopul Ito să se cutremure. Chiar în primul mesaj pe care îl primește, sora Agnesa aude aceste cuvinte:
"Rugați-vă zilnic rozariul. Odată cu rugăciunea rozariului, rugați-vă pentru episcopi și pentru preoți. Acțiunea Satanei a pătruns chiar în Biserică. Cardinalii se vor ridica împotriva cardinalilor, episcopii împotriva episcopîlor. Preoții care mă vor cinsti vor fi disprețuiți, înjosiți, combătuți de confrații lor. Altarul, biserica, vor fi pustiite. Biserica se va umple de oameni compromiși (compromis cu spiritul lumii, cu puterea politică, cu banul). Prin acțiunea satanei, mulți preoți și călugări își vor părăsi vocația lor. Satana se va înverșuna în special împotriva celor care s-au oferit Tatălui. Pierderea multor suflete este cauza durerii mele".