PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA

Fatima (II)

"Aţi văzut iadul în care merg sufletele sărmanilor păcătoşi?", le spunea Sfânta Fecioară celor trei copii de la Fatima, la a treia apariţie din 13 iulie 1917. "Pentru a-i salva, Dumnezeu vrea să orânduiască în lume devoţiunea la Inima mea Neprihănită. Dacă se va face ceea ce vă spun, multe suflete se vor salva şi va fi pace. Războiul se va sfârşi. Dar dacă lumea nu va înceta să-l ofenseze pe Dumnezeu, sub pontificatul lui Pius XI, va începe un altul, mai rău. Când vei vedea o noapte luminată de o lumină necunoscută, să ştii că este marele semn pe care Dumnezeu vi-l dă ca să vă arate că el va pedepsi lumea prin război, foamete, prigoane împotriva Bisericii şi a Sfântului Părinte".

Aici deschid o paranteză. Trăieşte încă multă lume care îşi aminteşte de noaptea de 24 spre 25 ianuarie a anului 1938 luminată de o lumină necunoscută, ca un incendiu uriaş care se vedea la orizont, despre care au scris ziarele din lumea întreagă. Sora Lucia vedea în această lumină marele semn care prevestea al doilea război mondial ce avea să izbucnească în septembrie 1939. Sfânta Fecioară continuă:

"Pentru a împiedica acest război, cer consacrarea Rusiei la Inima mea Neprihănită şi Sfânta Împărtăşanie, ca reparaţie, în primele sâmbete. Dacă vor fi ascultate cererile mele, Rusia se va converti şi va fi pace. Altminteri, Rusia îşi va răspândi erorile în toată lumea, provocând războaie şi persecuţii împotriva Bisericii. Cei buni vor fi martirizaţi. Sfântul Părinte va avea mult de suferit. Mai multe naţiuni vor fi nimicite. În cele din urmă, Inima mea Neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia care se va întoarce şi se va da lumii un timp oarecare de pace ".

"Rusia îşi va răspândi erorile în toată lumea". Şi aşa a fost. E vorba de erorile comunismului asupra cărora Papa Pius IX atrăgea atenţia încă din 1846 când comunismul făcea primii paşi, scriind în enciclica sa Qui pluribus:

"Voi cunoaşteţi bine monstruoasele erori şi capcane pe care le folosesc fiii acestei lumi pentru a face un război împotriva religiei catolice, împotriva autorităţii divine a Bisericii şi pentru a călca în picioare drepturile bisericeşti şi civile. Acesta este scopul execrabil al învăţăturii comuniste".

Leon XIII atrăgea atenţia că toate aceste activităţi ale comuniştilor şi socialiştilor erau sprijinite de francmasonerie, iar Pius XI vedea în ele degetul Satanei. El scria în enciclica sa Caritate Christi din 1932:

"Noi vedem astăzi ceea ce nu s-a văzut niciodată în istorie, stindardul războiului satanic împotriva lui Dumnezeu şi împotriva religiei desfăşurat cu neruşinare, prin ura abominabilă a nelegiuiţilor, la toate popoarele şi în toate părţile universului".

Erorile şi prigoanele în toată lumea au pornit de la Moscova, bolşevicii fiind sprijiniţi de marile finanţe internaţionale, de bancherii americani, englezi şi germani, iar când spun bancheri vă puteţi da seama uşor de ce origine erau.

Lenin a organizat bine securitatea care avea să poarte diferite nume: N.K.V.D., K.G.B care, între 1917 şi 1921, a executat oficial 1.760.000 de oameni, dintre care 25 episcopi, 1.200 preoţi, 20.000 de funcţionari, 190.000 de muncitori, cca. un milion de ţărani. Stalin a perfecţionat aparatul de teroare. În 1938, opt milioane de oameni nevinovaţi zăceau în închisori. În cinci ani, 3 milioane de oameni nevinovaţi au fost închişi, dintre care majoritatea executaţi. Cum, după planul lui Lenin, revoluţia internaţională trebuia să înceapă din două puncte: Rusia şi Peninsula Iberică, comuniştii declanşează, în 1936, războiul civil în Spania, care va dura un an şi jumătate şi în care vor fi masacraţi pentru credinţă 16 episcopi, 16.750 preoţi călugări şi călugăriţe şi o jumătate de milion de spanioli. Cine ar mai putea număra zecile de milioane de victime făcute de comunişti în celelalte ţări vândute de aliaţii ruşilor la Ialta. Sau în China şi în celelalte ţări ocupate de comunişti? Papa Pius XII, la 31 octombrie 1942 - când războiul era în toi - a consacrat lumea Inimii Neprihănite a Mariei. Providenţial, Pius XII fusese sfinţit episcop chiar în ziua de 13 mai 1917, data primei apariţii de la Fatima. Din mărturii vrednice de crezare, se ştie că în 1950, când a proclamat dogma înălţării Sfintei Fecioare cu trupul şi sufletul la cer, Pius XII a văzut în grădinile Vaticanului minunea soarelui, exact cum se petrecuse în 1917 la Fatima. E sfâşietoare rugăciunea lui Pius XII, prin care consacră lumea Inimii Mariei, fără a numi însă Rusia:

"În această oră tragică pentru omenire, noi alergăm cu încredere la Inima Ta Neprihănită. Noi ne consacrăm ei cu întreaga Sfântă Biserică, trupul mistic al scumpului tău Isus care suferă şi sângerează în atâtea părţi şi este torturată în atâtea feluri, în unire, de asemenea, cu lumea întreagă, sfâşiată de atâtea duşmănii de moarte, cuprinsă de flăcările urii, victimă a propriilor sale nelegiuiri".

Alte consacrări au avut loc ulterior, dar consacrarea, aşa cum a voit-o Sfânta Fecioară, în unire cu toţi episcopii din lume, Rusia fiind menţionată, a făcut-o Papa Ioan Paul II la 25 martie 1984. În anul următor, Gorbaciov ajungea la putere şi atunci s-a petrecut miracolul la care nimeni nu se aştepta: destrămarea Imperiului Rus. E un lucru absolut evident: prăbuşirea comunismului, acest eveniment incredibil, pe care l-am văzut cu ochii noştri, nu are vreo explicaţie raţională sau politică: e rezultatul consacrării la Inima Mariei din 1984 şi realizarea profeţiei din 1917. Rusia s-a convertit, în sensul că a abandonat ideologia comunistă care a dominat timp de 70 de ani şi care părea că se instalase pentru veşnicie. Aceste prevestiri care s-au realizat deja, au constituit cel de-al doilea secret de la Fatima publicat în 1942, din dispoziţia Papei Pius XII. Şi urmează într-adevăr aşa cum s-a prezis, câţiva ani de pace, în. sensul că nu s-a declanşat un nou război mondial. Dar Sfântul Scaun a refuzat încă să publice cel de-al treilea secret de la Fatima [1] cu evenimentele ce se vor petrece în caz că omenirea refuză, în continuare, să se convertească.

Mesajul de la Fatima cu apelul la convertire rămâne extrem de actual. Cu toate apelurile şi apariţiile Sfintei Fecioare, nu poate fi vorba de convertirea lumii. Dimpotrivă, corupţia şi necredinţa cresc pe măsură ce intervenţiile cerului devin tot mai frecvente. Statisticile arată că trei sferturi dintre creştinii din lume - mă refer la catolici - trăiesc o viaţă anticreştină şi antievanghelică. Pentru oamenii acestor timpuri parcă scrie profetul Ieremia:

"Ei n-au ascultat şi nu au luat aminte, ci au urmat îndemnurile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi nu au mers înainte. Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt, până în ziua de azi, v-am trimis pe toţi slujitorii mei, profeţii, i-am trimis în fiecare zi, de dimineaţă. Dar ei nu m-au ascultat, n-au luat aminte, şi-au înţepenit gâtul şi auzul mai rău decât părinţii lor. Şi dacă le vei spune toate aceste lucruri nu te vor asculta" (Ier 7,24-27).

În 1946, deci îndată după terminarea celui mai cumplit război care a lovit pământul, fiindcă lumea nu a învăţat nimic, continuând să se îndepărteze de Dumnezeu, dispreţuind toate apelurile cerului, Papa Pius XII, tulburat, adresa aceste cuvinte catolicilor:

"Noi ne simţim împinşi să ne ridicăm din nou glasul spre a aminti fiilor şi fiicelor lumii catolice avertismentul pe care dumnezeiescul învăţător nu a încetat să-l adreseze de-a lungul veacurilor în revelaţiile sale unor suflete privilegiate pe care a voit să le aleagă ca mesageri ai săi. Dezarmaţi dreptatea lui Dumnezeu ce stă să lovească, printr-o cruciadă de rugăciuni şi pocăinţă în lumea întreagă!"

Sunt păreri cum că al treilea secret de la Fatima priveşte direct Biserica precum şi criza de credinţă care, de câteva decenii, demolează Biserica şi pedepsele apocaliptice cu care Dumnezeu va purifica lumea de păcat. Ceea ce îl făcea pe Paul VI să spună în ultimii ani ai pontificatului său: "E o mare tulburare în acest moment în lume şi în Biserică: e vorba de credinţă. Mi se întâmplă să-mi repet acum fraza obscură spusă de Isus în Evanghelia Sfântului Ioan: 'Când va veni din nou Fiul Omului, oare va mai găsi credinţă pe pământ?'"

Ne întrebăm din nou simplu şi sincer: pe noi în ce măsură ne afectează mesajul de la Fatima? Noi ne-am convertit cu adevărat sau ne înşelăm permanent conştiinţa? Şi în ce măsură ne angajăm la convertirea lumii? E uimitor să constatăm că duşmanii lui Dumnezeu sunt mai capabili de sacrificii în a răspândi împărăţia Satanei. Scrie un comunist francez într-un ziar anticlerical:

"Evanghelia este o armă mult mai puternică pentru reînnoirea societăţii decât principiile noastre marxiste. Şi totuşi, noi vom fi aceia care la urmă vom obţine victoria. Noi nu suntem decât o mână de oameni, pe când voi creştinii sunteţi milioane. Dacă vă gândiţi la istoria lui Ghedeon şi a celor trei sute de însoţitori ai săi, veţi înţelege de ce am dreptate. Noi comuniştii nu ne jucăm cu cuvintele. Suntem realişti şi pentru că suntem hotărâţi să ne atingem scopul, ştim să găsim şi mijloacele pentru a-l atinge. Din câştigurile şi salariile noastre, reţinem numai strictul necesar, restul îl sacrificăm pentru propagandă. Consacrăm de asemeni şi timpul nostru liber şi o parte din concediu pentru propagandă. Voi, în schimb, sacrificaţi puţin timp şi puţini bani pentru răspândirea Evangheliei. Cine, aşadar, va crede în valorile Evangheliei, dacă voi nu o practicaţi, nu o propagaţi, nu-i sacrificaţi timpul şi banul vostru?"

[1] De la data la care a fost scrisă cartea, Vaticanul a dat publicitaţii şi partea a treia a Mesajului de la Fatima