LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Sfântul Iosif

IV

Ave, crux, spes unica (durerile)

(19 martie)

Fericirea sfântului Iosif era sortită să se mărească mai ales prin "cruce", prin suferință. Nici o bucurie nu poate rămâne veșnică, dacă nu este țintuită pe cruce...Dacă trebuia să pătimească toate acestea Cristos și astfel să intre în slava sa (Lc 24,26), atunci și Iosif a trebuit să sufere multe greutăți și încercări pentru numele lui Isus și anume: că între ai săi a venit Isus și ai săi nu l-au primit (In 1,11); nu numai că nu l-au primit, dar au căutat chiar să-l omoare (cf. Mt 2,13); trebuie să părăsească toate și să fugă în Egipt ca cel mai mare răufăcător (id. 2,13); Isus însuși se desprinde de ai săi și-l lasă pe Iosif ca să-l caute plin de îngrijorare (cf. Lc 2,48). Și oare nu grija prea mare față de Isus l-a adus în pragul veșniciei înainte ca acesta să-și înceapă activitatea publică?

Când Isus i-a apărut lui Saul din Tars pe drumul Damascului și i-a spus: Eu sunt Isus, pe care tu îl prigonești (Fap 9,5) și în acel moment i-a arătat ce are de făcut pentru viitor, luminându-l asupra misterului Eu sunt Isus, îi spune și lui Anania: Acesta îmi este un vas ales, ca să poarte numele meu înaintea păgânilor și a împăraților și a fiilor lui Israel. Și eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru numele meu (id. 9,15-16). Deci și în cazul lui Saul bucuria întâlnirii cu numele lui Isus trebuia răstignită, ca să rămână izvor de fericire și pentru alții: păgâni, împărați și israeliți.

Fericirea sfântului Iosif a fost pironită pe cruce și prin faptul că soția lui, preacurata mamă a lui Isus, a avut parte de o sabie, care i-a străpuns mereu inima (cf. Lc 2,35), fiindcă inima lui și inima Mariei formau o unitate în Duhul Sfânt. Simțind sabia ei în inima sa, simțindu-i tăișul dureros cât a trăit, Iosif s-a străduit să o scoată din inima preacuratei, ca să o poarte numai el în calitate de soț, de cap al sfintei familii. A reușit mult, dar sabia l-a doborât înainte de vreme, ca un semn al iubirii, așa cum se va întâmpla de fapt și cu Isus însuși: din iubire față de oameni va muri în floarea vârstei de 33 de ani.

Fericirea i-a fost răstignită și când a trebuit să părăsească pământul. Noi îl cinstim ca pe patronul unei morți bune, fiindcă susținem că a murit în brațele lui Isus și sub ochii ocrotitori ai preacuratei. Dar tocmai aceștia au fost crucea lui Iosif în ceasul morții: Isus și Maria.

Când Bernadeta Soubirous a venit la stânca Massabielle pentru a-și lua rămas bun de la locul unde s-a întâlnit de optsprezece ori cu "Doamna cea frumoasă", atingea pietrele, buruienile, tufa trandafirului sălbatic și spunea cu lacrimi: Mamă, ah, mamă, cum aș putea să te părăsesc? Superioara mănăstirii, la care Bernadeta avea să meargă, a auzit-o și i-a spus cu un fel de dojană: De ce vorbești așa? Nu știi că sfânta Fecioară îți este mamă oriunde te-ai afla? Bernadeta i-a răspuns: Ah, știu, știu, numai că aici a fost paradisul meu!

Știa și sfântul Iosif că prin moarte trece la fericirea veșnică, dar cum să se despartă, chiar numai pentru un timp, de Isus, de Maria, de atelierul de tâmplărie, de căsuța din Nazaret, care toate au format colțișorul său de rai de pe acest pământ? Cum să se despartă de toate acestea, când și îngerii s-au simțit aici ca la ei acasă?

Chiar dacă Iosif știa că prin moarte trece la locul de fericire veșnică, moartea a rămas totuși o cruce și încă foarte grea, proporțională cu iubirea față de Isus și Maria, fiindcă cine poate pleca spre a fi fericit numai el singur și să-i lase pe cei iubiți în nefericire? Iosif a fost martir în moartea sa și pentru că n-a avut posibilitatea de a fi martir cu Isus ducându-i crucea pe drumul Calvarului. Totuși, când l-a găsit pe Isus în templu, după ce l-a căutat cu îngrijorare trei zile, a putut exclama cu bătrânul Simeon: Acum trimite, Doamne, pe robul tău în pace, fiindcă a înțeles din cuvântul lui Isus că trebuie să fie în casa Tatălui său, că de acum încolo Isus are o casă și o misiune care depășește orice închipuire, orice putere de înțelegere omenească.

"Extrema se tangente" - "Extremele se ating" - spune un dicton și are dreptate, fiindcă prin numele lui Isus, "valea de lacrimi" poate deveni rai. Acei care au meditat și au pătruns în taina acestui nume, asemenea sfântului Iosif, și-au găsit împlinirea ființei: mintea s-a umplut de adevăr și voința s-a umplut de orice bine. Sfântul Paul îmi este martor și sprijin în această afirmație, spunând că prin numele lui Isus, pe care Dumnezeu i l-a dat, l-a înălțat mai presus de orice altă ființă, oricare i-ar fi numele, ca întru numele lui Isus singur să se plece tot genunchiul, al celor din cer, al celor de pe pământ și al celor din iad, ca orice limbă să mărturisească: Isus este Domn spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl (Fil 2,9-11).

Deci Dumnezeu Tatăl i-a dat acest nume lui Isus spre slava sa și Iosif este primul chemat să aducă slavă lui Dumnezeu prin numele lui Isus. Iosif este primul care își pleacă genunchiul și-i aduce laudă lui Dumnezeu prin Isus Fiul său.

Acest nume are putere să deschidă cerul și sfântul Iosif este "premergătorul" lui Isus în Limb, el duce vestea cea bună celor care așteptau mântuirea.

Un autor povestește că s-au prezentat la poarta paradisului patriarhii și au cerut să li se permită intrarea. Îngerul păzitor i-a întrebat: În numele cui faceți această cerere? Ei au răspuns: În numele lui Iahve, al aceluia care "este", în numele Dumnezeului lui Abraham, Isaac și Iacob! Au așteptat zadarnic, poarta nu s-a deschis. Au venit profeții și au strigat și ei: Deschideți! Noi venim în numele Dumnezeului oștirilor. Nu este alt nume mai sfânt sub cer! Dar porțile au continuat să rămână zăvorâte. Deodată, în fruntea unei oștiri nenumărate, se prezintă la porțile paradisului sfântul Iosif și poruncește: Deschideți porțile! În numele cui vii, a fost întrebat. În numele lui Isus, răspunde sfântul Iosif. De unde cunoști acest nume, a fost întrebat. Trimisul Tatălui ceresc mi l-a spus și eu l-am dat Fiului său. Iar Fiul său mi-a zis: "Tată, când te vei prezenta la Tatăl meu din ceruri, poți să-i ceri orice în numele meu și vei primi" (cf. In 14,13: Orice veți cere de la Tatăl în numele meu, veți primi). Și porțile s-au deschis și fericiții însoțitori ai lui Iosif au izbucnit în cor, cântând: O, Domine, cam admirabile este nomen tuum in universa terra! A solis ortu usque ad occasum laudabile nomen Domini - O, Doamne, cât de minunat este numele tău pe tot pământul! De la răsăritul soarelui și până la apus, preamărit este numele Domnului (Ps 113,3). După cum Maria, mama lui Isus, a anticipat timpul lui Isus pentru a face minuni la nunta din Cana și au crezut ucenicii lui în el (In 2,11), la fel Iosif a anticipat intrarea drepților în paradis, așteptând doar venirea lui Isus, spre a li-l arăta pe Tatăl.

Toate minunile de pe pământ s-au făcut în numele lui Isus, conform făgăduinței făcute: În numele meu vor izgoni diavoli, vor vorbi limbi noi, vor prinde șerpi cu mâna și chiar de vor bea ceva dătător de moarte, nu le va dăuna; peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor însănătoși (Mc 16,17-18).

In nomine Jesu Christi, surge et ambula! îi spune Petru ologului de la Poarta cea Frumoasă a templului și acesta se vindecă (cf. Fap 3,6). În numele lui Isus toți apostolii săvârșesc minuni de har, sufletele se reînnoiesc, sacramentele își au toată eficacitatea numai în el.

Sfântul Iosif rămâne veșnicul îndemn din sânul Bisericii spre izvorul minunilor, spre numele lui Isus.

Sfântul Paul, pătrunzând în misterul lui Isus, obișnuia să spună: Pe el vreau să-l cunosc și puterea învierii lui și să fiu părtaș la pătimirile lui, să mă asemăn cu el întru moarte, ca, doar-doar să pot ajunge la învierea cea din morți (Flm 3,10-11). Numai în numele lui Isus se poate ajunge la minunea minunilor: înviere. Se crede că "în numele lui Isus" Iosif a înviat și a intrat cu toată făptura în bucuria stăpânului său. Despre mormântul său sau despre relicvele sale nu s-a pus problema niciodată în mod serios, ca de altfel și despre cele ale lui Isus și ale Mariei.

Cei care pătrund în misterul numelui lui Isus nu se mai tem de nimic. Să ne amintim de apostoli! Luminați de Duhul Sfânt asupra misterului lui Isus, suferă bătăi, foame, dispreț, închisori, interogatorii etc. Și? Plecau fericiți din fața judecătorilor, pentru că au fost găsiți vrednici să sufere toate acestea pentru numele lui Isus (Fap 5,41).

Ce spun sfinții Augustin și Bernard? Dacă scrii, nimic nu are gust, dacă nu citesc numele lui Isus. Dacă discuți sau propui ceva, miere în gură, în urechi armonie, în inimă exaltare este numele lui Isus.

Îndemnul paulin își are justificare profundă: Fie că mâncați, fie că beți, fie că orice altceva faceți, toate să le faceți în numele lui Isus! (1Cor 10,31). Așa a făcut sfântul Iosif.

Când te vei prezenta la poarta raiului, vei fi întrebat: În numele cui ai venit? Dacă nu te-ai obișnuit să le faci toate în numele lui Isus, te vei prezenta în numele lui Cezar, Napoleon, Marx, Spinoza, Freud? Nu ți se va deschide. Numai cine va invoca numele Domnului Isus va fi mântuit, fiindcă spune sfântul Petru: Nu este sub cer nici un alt nume dat nouă oamenilor întru care să ne putem mântui (Fap 4,12). Evlavia către sfântul Iosif ne ajută să pătrundem în misterul lui Isus, să ajungem în împărăția lui Isus. În vechime, pentru a cuceri o cetate, asediatorii se interesau de numele zeilor protectori ai cetății, fiindcă, dacă le aflau numele, erau siguri de victorie, îi rugau să le dea lor stăpânirea cetății, fiindcă apărătorii nu s-au dovedit vrednici să trăiască, deoarece n-au fost în stare să păzească secretul zeilor. Stăpânul Ierusalimului ceresc și-a descoperit singur numele prin sfântul Iosif, deoarece vrea să fie cucerită de oameni prin numele lui Isus.

Numele sfântului patriarh "Iosif" înseamnă Domnul să mai dea încă. Să ne dea încă și nouă mai multă iubire față de Isus prin mijlocirea sfântului Iosif; ca să putem privi cu bucurie crucea zilnică și să-i cântăm: "Ave, crux, spes unica" - Ave, Jesu, spes unica - Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire