LITURGIE

S-a împlinit!
Vinerea Mare, 14 aprilie 2006
Lecturi: Is 52,13-53,12 Ps 30 Evr 4,14-16.5,7-9 In 18,1-19,42
pr. Ernest Munachi Ezeogu

În relatarea patimilor din Evanghelia lui Ioan, pe care tocmai am ascultat-o, ultimele cuvinte pe care le-a rostit Isus pe cruce înainte să îşi plece capul şi să îşi dea duhul sunt: "S-a împlinit!" (Ioan 19,30). În originalul grec, este un singur cuvânt, tetelestai. Ce înseamnă tetelestai, "s-a împlinit"?

Învăţaţii au înţeles mai bine semnificaţia expresiei cu câţiva ani în urmă, după ce unii arheologi au dezgropat în Ţara Sfântă biroul aproape intact al unui vameş, cu toate înregistrărilor taxelor. Erau două teancuri de taxe trecute, şi unul dintre ele avea deasupra scris cuvântul tetelestai. Cu alte cuvinte, "plătit în întregime". Aceşti oameni nu mai datorau nimic. Aşadar, atunci când Isus a spus "S-a împlinit!", ce s-a împlinit? Datoria pe care o aveam faţă de Dumnezeu pentru păcatele noastre. A fost plătită în întregime?

Evreii din timpul lui Isus vedeau păcatul ca pe o datorie pe care o avem faţă de Dumnezeu, o datorie care trebuie cumva plătită. Isus a folosit acest gen de limbaj şi a vorbit adesea despre păcat ca o datorie şi despre iertare ca o anulare a datoriilor. El a spus parabola slujitorului neiertător căruia stăpânul i-a iertat datoria pe care nu ar fi avut cum să o plătească, dar care atunci când a ieşit afara a insistat să îşi primească înapoi o datorie mică pe care o avea faţă de el un alt slujitor. Acesta a fost un mod de a ne învăţa că atunci când suntem iertaţi de Dumnezeu, trebuie la rândul nostru să îl iertăm pe aproapele. El ne-a învăţat să ne rugăm "Şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", care înseamnă pur şi simplu "Iartă-ne greşelile aşa cum îi iertăm pe cei care greşesc împotriva noastră". Isus a folosit limbajul comerţului pentru a vorbi despre relaţia spirituală dintre Dumnezeu şi noi şi dintre noi şi aproapele nostru. Aşadar pe cruce El a spus tetelestai, "A fost plătită pe deplin." Păcatele noastre au fost iertate pe deplin. S-a împlinit.

Cum răspundem noi la acest ultim testament al lui Isus? Să ţinem minte, nu este o promisiune: "Păcatele voastre vor fi iertate", şi nu este o frază condiţională: "Păcatele tale vor fi iertate dacă..." Cum răspundem noi? Ce facem? Tot ceea ce trebuie să facem este să spunem: "Amin... Aşa să ne ajute Dumnezeu". Tot ceea ce trebuie să facem este să credem că aceste cuvinte ni se aplică nouă personal, indiferent de gravitatea păcatului pe care l-am săvârşit. Datoriile noastre au fost plătite pe deplin şi anulate oricât de mult am datora. Tot ceea ce trebuie să facem este să spunem: "Mulţumesc, Isuse", şi să învăţăm să îi fim recunoscători lui Isus toată viaţa. De aceea mergem la biserică în fiecare duminică. Mergem la biserică pentru a celebra Euharistia, care înseamnă "aducere de mulţumire". De aceea încercăm să fim iubitori şi buni cu ceilalţi. Dacă Isus a fost atât de iubitor şi de bun cu mine, de ce să nu încercăm să îi iubim pe ceilalţi, să fim atenţi cu ei în lucrurile mici de zi cu zi?

Privind astăzi spre Cruce şi contemplându-l pe Isus murind pentru a şterge total datoriile noastre, să îi mulţumim şi să îi promitem că vieţile noastre vor fi un cântec neîntrerupt de mulţumită pentru El, Cel care şi-a dat viaţa pentru a anula imensa noastră datorie faţă de Dumnezeu.