LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Ce e bine și ce e rău?
Duminica a VI-a de peste an, 12 februarie 2006
Lecturi: Lev 13,1-2.45-46 Ps 31 1Cor 10,31-33.11,1 Mc 1,40-45
(predică pe marginea lecturii a doua)
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Comportamentul moral al unei persoane este dictat de standardele acelei persoane privind ce e bine și ce e rău. Pentru evrei, binele și răul este determinat de Lege. Ceea ce Legea permite este bine și ceea ce Legea interzice este rău. În societatea modernă de astăzi, binele și răul sunt determinate de sentimentele cuiva despre un anume lucru sau despre o anumită acțiune. Așa după cum spunea Ernest Hemingway odată: "Moral este ceea ce ai făcut și apoi te-ai simțit bine, iar imoral este ceea ce ai făcut și apoi te-ai simțit rău." Moralitatea evreiască tinde spre legalism, adică pune litera legii înainte de nevoile omului. Moralitatea apuseană, în schimb, conduce spre subiectivism sau relativism moral, în care valoarea bună sau rea a unei acțiuni se spune că depinde de cum se simte individul în raport cu ea. Creștinul din lumea modernă este prins la mijloc între aceste sisteme morale.

Astăzi, în a doua lectură, din prima Epistolă către Corinteni, Paul oferă un standard alternativ de moralitate, bazat întocmai pe învățăturile lui Cristos. Conform lui Paul, o acțiune este bună sau rea în funcție de faptul dacă ea contribuie sau nu la binele celorlalți. Adoptând acest standard de moralitate, Paul respinge atât legalismul iudaic, cât și individualismul occidental. Paul respinge legalismul evreilor reafirmând libertatea copiilor lui Dumnezeu în Cristos în ceea ce privește Legea iudaică. Pentru creștini "toate sunt permise, doar nu toate sunt de folos; toate sunt permise, dar nu toate edifică" (1Corinteni 10,24). El respinge relativismul la modă astăzi reafirmând datoria constantă a creștinului de a-și iubi semeni, ceea ce înseamnă că interesele celorlalți trebuie puse înaintea intereselor noastre. "Nimeni să nu-și caute propriile interese, ci ale altuia" (v. 24). Libertatea copiilor lui Dumnezeu și datoria creștină de a ne iubi semenii sunt două fațete ale aceleiași monede pe care Paul o vede ca standardul moral creștin. Pentru a ilustra acest principiu în practică, Paul ia un caz comun: dacă trebuie sau nu creștinii să mănânce carne oferită idolilor.

Pentru a lămuri situația, Paul apelează mai întâi la credința creștină fundamentală conform căreia Dumnezeu este Unul și toată lumea este conținută în El. Drept urmare, suntem liberi de ritualurile unora ce cred în zei, lucruri despre care noi știm că sunt superstiții. Putem astfel să mâncăm carne jertfită idolilor, din moment ce nu există alte zeități cărora să le fie închinate decât Dumnezeu în care credem. Urmând deci doctrina creștină, creștinii pot să mănânce carne jertfită idolilor. "Mâncați tot ce se vinde pe piață fără să puneți întrebări de conștiință, căci al Domnului este pământul și plinătatea lui. Dacă cineva dintre păgâni vă invită la masă și acceptați să mergeți, mâncați tot ce vă pune înainte, fără să puneți nici o întrebare pentru conștiință" (v. 26-27).

Faptul că creștinii sunt liberi să mănânce carne jertfită idolilor este însă doar o fațetă a monedei. Cealaltă fațetă este analiza efectelor pe care le are asupra altora exercitarea libertății noastre. Suntem liberi să mâncăm, da, dar dacă gestul nostru va scandaliza un frate mai slab, dacă îl conduce la rătăcire, atunci nu trebuie să mâncăm. Ne reținem de la a mânca nu pentru că ar fi greșit sau un păcat, ci din grijă față de semeni. "Însă dacă vă spune: 'Aceasta a fost jertfită idolilor', să nu mâncați, din cauza celui ce v-a avertizat și din cauza conștiinței. Vorbesc aici nu de conștiința voastră, ci de a celuilalt" (v. 28-29). Astfel, în practică, iubirea aproapelui vine deasupra conștientizării faptului că suntem liberi să mâncăm carne jertfită idolilor.

Paul dă aici un standard absolut nou de moralitate, pe care Societatea lui Isus l-a adoptat ca moto: "Ad Majorem Dei Gloriam (AMDG) = Spre mai mare gloria lui Dumnezeu". "Așadar, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, toate să le faceți spre gloria lui Dumnezeu" (v. 31). Când trebuie să alegem între două opțiuni, trebuie să alegem mereu acel curs al lucrurilor care aduce mai mare glorie lui Dumnezeu în viețile noastre, în viețile semenilor, în comunitate și în lume. Acesta este standardul creștin pentru a stabili ce e bine și ce e rău. Îi mulțumim lui Paul și ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea înțelepciunea de a urma această regulă de viață în locul legalismului tradițional sau al relativismului moral ce domină societatea de astăzi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire