LITURGIE

Paul şi preoţia
Duminica a V-a de peste an, 5 februarie 2006
Lecturi: Iob 7,1-4.6-7 Ps 146 1Cor 9,16-19.22-23 Mc 1,29-39
(predică pe marginea lecturii a doua)
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Religia este cea mai înfloritoare industrie în Africa. Poţi întâlni până la zece biserici diferite pe aceeaşi stradă. Sunt cazuri în care chiar trei biserici diferite sunt amplasate în aceeaşi clădire. Aceasta îi ridică creştinului obişnuit întrebarea cum să deosebească autenticul de fals. Isus ne previne că într-adevăr vor exista falşi predicatori, slujitori şi biserici. "Nu oricine îmi zice 'Doamne! Doamne!' va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. Mulţi vor spune în ziua aceea: 'Doamne! Doamne! Nu am profetizat în numele tău, nu am alungat diavoli în numele tău şi nu am făcut atâtea minuni în numele tău?' Atunci le voi declara: 'Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi care săvârşiţi nelegiuirea!'" (Matei 7,21-23).

În a doua lectură de astăzi din prima Epistolă către Corinteni, Paul vorbeşte despre propria lui slujire. Folosindu-l pe Paul ca model pentru evanghelişti, misionari şi predicatori, putem să evaluăm autenticitatea şi fidelitatea slujitorilor de astăzi faţă de idealul pe care îl vedem în Paul. În lectura de astăzi, Paul nu ne spune totul despre slujire. Ceea ce ne spune, însă, poate fi rezumat sub trei titluri: (a) de ce a devenit el slujitor, (b) cum îşi măsoară succesul său ca slujitor, şi (c) cum îşi îndeplineşte el slujirea.

Legat de motivul pentru care a devenit predicator, Paul ne spune că nu a fost alegerea lui naturală a profesiei ci o chemare din partea lui Dumnezeu. Este o obligaţie divină aşezată pe umerii lui, o însărcinare încredinţată lui de Dumnezeu Însuşi. În consecinţă el nu se poate lăuda cu slujirea sa, sau să o privească pur şi simplu ca pe o carieră. Este o vocaţie: "Dacă vestesc evanghelia nu am nici un motiv de laudă pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia. Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată dar dacă o fac fără de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinţată" (1Corinteni 9,16-17).

Există persoane care se fac preoţi pentru că nu şi-au găsit o altă slujbă. Există persoane care aleg preoţia pentru că se plăteşte bine. Pentru astfel de persoane prima poruncă este aceasta: "Adu-ţi aminte să plăteşti zeciuiala". Zeciuiala devine mai importantă pentru ele decât orice altceva din ceea ce ne-a învăţat Isus. Paul, asemenea lui Isus, vedea preoţia ca o chemare la a sluji, nu la a fi slujit (Matei 20,28).

Al doilea punct pe care îl vedem în slujirea lui Paul este felul în care îşi evaluează el succesul ca predicator. Paul nu evaluează succesul slujirii sale aşa cum o fac mulţi predicatori din ziua de astăzi după mărimea clădirii bisericii lor, a contului lor din bancă sau după cât de mult se adună la colectă. El îşi măsoară succesul pur şi simplu după la cât de multe suflete poate să ajungă cu Evanghelia eliberatoare a lui Isus Cristos. Pentru a face pentru oameni mai uşor să primească predicarea sa, el o oferă gratuit, deşi cunoaşte foarte bine porunca Domnului ca "cei care predică evanghelia să trăiască din evanghelie" (1Corinteni 9,14). "Aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia şi să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia. Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi" (versetele 18-19).

Ajungem acum la punctul final, stilul slujirii lui Paul. El are o singură veste bună, dar o prezintă diferit la audienţe diferite. O adaptează la diferitele lor situaţii. El adaptează nu doar stilul său de a predica, ci şi stilul său de viaţă personal - ceea ce mănâncă, felul în care se îmbracă, şi obiceiurile lui sociale - pentru ca acesta să slujească şi să sporească interesul pentru Evanghelie la audienţa care este înaintea lui. "Am devenit iudei pentru iudei, ca să-i câştig pe iudei. Am devenit supus legii [...] ca să-i câştig pe cei supuşi Legii. Am devenit un fărădelege pentru cei fărădelege, ca să-i câştig pe cei fărădelege. [...] Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii" (1Corinteni 9,20-22).

Majoritatea predicatorilor de astăzi acuză persoanele care dorm în timpul predicii. Paul ar fi acuzat predicatorul. Dacă vedeţi pe cineva care doarme în timpul predicii, treziţi-l pe predicator. Paul îşi adaptează mesajul după audienţa sa. El prezintă aceeaşi Evanghelie ca veste bună pentru audienţe diferite. Aceasta este una dintre marile provocări pentru Bisericile din timpurile noastre, deoarece vedem grupuri întregi părăsind bisericile - tineri, adulţi, persoane cu educaţie... Provocarea pentru noi este aceea de a deveni toate pentru toţi, pentru ca oamenii din orice clasă socială, cultură sau sub-cultură să poată auzi în prezentarea pe care o facem Evangheliei vestea cea bună care bucură inima oricărui om.