LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Bunul Păstor
Duminica a IV-a a Paștelui, 7 mai 2006
Lecturi: Fap 4,8-12 Ps 117 1In 3,1-2 In 10,11-18
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații, o zi în care creștinii sunt invitați să reflecteze asupra semnificației chemării lui Dumnezeu și să se roage pentru vocații. Gândirea creștină despre vocație poate fi rezumată într-o frază profundă: "Toți suntem preoți, unii sunt preoți, numai unul este preot". Preoția unică a Domnului nostru Isus Cristos, unicul mijlocitor între Dumnezeu și omenire, a fost recunoscută întotdeauna de creștini. Preoția universală a tuturor credincioșilor, participarea tuturor celor botezați la preoția lui Cristos, a fost accentuată în mod deosebit de la Conciliul Vatican II încoace. Ceea ce pare greu de înțeles pentru mulți oameni astăzi este preoția ministerială a unora dintre credincioși, aceia care sunt chemați să își ia pe viață angajamentul de a sluji ca miniștri consacrați. Această înțelegere greșită se află, între altele, la rădăcina crizei vocaționale din Biserică. Dacă înțelegem mai clar adevărata natură și semnificație a miniștrilor consacrați, atunci suntem în poziția de a ne încuraja atât pe noi înșine cât și pe ceilalți să răspundă la chemarea lui Dumnezeu la acest mod de viață.

O societate de preoți misionari obișnuia să își facă "reclamă" cu acest slogan: "Alăturați-vă Misionarilor (nu este numele real) și veți vedea lumea". Prin aceasta se promitea viitorului misionar o viață de vizite turistice în lumea întreagă, dar nu se spunea nimic despre sacrificiul care face parte integrantă din viața zilnică a misionarilor. Un slogan ca acesta ar putea cu ușurință să conducă la o înțelegere greșită a semnificației preoției consacrate pentru aceia care îl citesc și se și fac misionari. Evanghelia de astăzi, pe de altă parte, ne oferă o foarte diferită imagine a slujirii preoțești. Evanghelia vorbește despre păstori. Cuvântul păstor vine de la latinescul "pastor"; astfel îl numim pe un ministru consacrat care este responsabil cu slujirea unei comunități sau parohii creștine. Pentru a înțelege munca și viața pe care le presupune vocația la preoție trebuie să ne întoarcem la învățătura lui Isus despre bunul păstor.

Viața unui bun păstor în timpurile biblice era o viață de dăruire de sine și de sacrificiu personal. Munca lui era aceea de a veghea cu grijă și de a fi aproape de turmă. Existau două feluri de păstori. Era cel angajat, pentru care îngrijirea turmei era doar o slujbă. El trecea de la o turmă la alta, în funcție de condițiile slujirii, și nu și-ar fi riscat viața pentru oi. La vederea lupilor sau a hoților el ar fi fugit să își salveze viața, lăsând turma la mila invadatorilor. Isus a spus că El nu este acest gen de păstor. Mai există apoi păstorul-proprietar al turmei, care crește împreună cu turma și rămâne cu aceeași turmă toată viața sa. El cunoaște fiecare oaie din turmă. Le cheamă pe fiecare pe nume și îți poate spune povestea personală a fiecăreia dintre oi, când și unde s-a născut, problemele pe care le-a avut în viață, caracteristicile ei personale etc. El se îngrijește de nevoile individuale ale fiecăreia dintre ele. Știe care ar putea rămâne în urmă după un drum lung și le duce în brațe. Știe care ar putea să se îndepărteze de turmă și le urmărește cu atenție atunci când ajung în locuri periculoase. Știe care sunt gestante și au nevoie de hrană specială. Când turma este atacată de lupi sau hoți, el își riscă viața și se luptă să își apere oile. El este bunul păstor care își dă viața pentru oile sale.

Isus este bunul păstor. El își dă viața pentru turmă, adică pentru Biserică. Într-un mod general El ne invită pe toți din Biserică să participăm la munca de a avea grijă de turmă, în propriul nostru mod. Însă de asemenea îi cheamă pe unii dintre noi la un angajament pe viață la munca de păstorire a turmei lui Dumnezeu. Aceste persoane sunt chemate la a participa mai îndeaproape decât restul credincioșilor la viața și munca lui Isus Bunul Păstor. Dacă astăzi auziți glasul lui Dumnezeu chemându-vă la acest mod de viață, nu vă împietriți inimile. Și dacă nu îl auziți pe Dumnezeu chemându-vă la acest mod de viață, atunci faceți tot ce vă stă în putere pentru a-i încuraja pe cei care sunt chemați la el și care se luptă chiar și cu pași șovăitori să meargă pe urmele lui Isus Bunul Păstor.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire