LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Isus nu poate
Duminica a XIV-a de peste an, 9 iulie 2006
Lecturi: Ez 2,2-5 Ps 122 2Cor 12,7-10 Mc 6,1-6
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Un bătrân se întreba dacă soția lui avea probleme cu auzul. Așa că într-o seară, pe când soția stătea în fotoliu, s-a apropiat ușor prin spatele ei și i-a spus încet: "Dragă, mă auzi?" Nu a primit nici un răspuns. S-a apropiat mai mult de ea și i-a spus din nou: "Dragă, mă auzi?" Din nou nimic. S-a dus atunci chiar lângă ea și i-a spus: "Dragă, mă auzi?" De data aceasta ea s-a uitat la el cu surprindere și i-a răspuns: "Pentru a treia oară, Henry, da, te aud!" Suntem prea repede gata să îi învinovățim pe ceilalți pentru o ruptură în comunicare, când se poate ca noi înșine să fim principalii responsabili pentru situație. În Evanghelia de astăzi, citim despre o gravă ruptură în comunicare între Isus și oamenii din orașul Său. A fost atât de gravă încât Isus nu a putut să facă nici o minune aici. "Și nu a putut face acolo nici o minune, decât doar și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat" (Marcu 6,5).

Aceasta este una dintre cele mai șocante declarații din toate Evangheliile: Isus să nu poată să facă miracole? Nu că nu ar fi vrut, ci nu a putut! Poate exista oare ceva care să fie imposibil pentru Isus? Evanghelia de astăzi spune că da. Este imposibil pentru Isus să facă miracole într-un context în care nu există credință. Isus ar putea face și ar dori să facă totul pentru poporul Său. Dar are nevoie de credința noastră pentru a-și putea dezlănțui puterea. Să ne amintim de Evanghelia de duminica trecută, cu femeia cu hemoragie. Mulți îl atingeau pe Isus, dar nu li s-a întâmplat nimic pentru că nu îl atingeau cu credință. Însă în momentul în care femeia l-a atins cu credință, puterea vindecătoare a ieșit din El. Pe cât de puternic este Isus, noi avem totuși capacitatea de a-l inactiva prin lipsa de credință. Credința este ca un comutator care îl pornește pe Dumnezeu, iar lipsa de credință îl oprește.

Oamenii din Capernaum s-au supărat pe Isus din cauza incapacității sale de a face miracole în mijlocul lor. Sunteți uimiți uneori de tăcerea lui Dumnezeu și de aparenta sa inactivitate într-o lume a corupției și a nedreptății? Însă lucrul cu adevărat uimitor, în ceea ce îl privește pe Isus, este lipsa de credință între cei de un neam cu El. "Și se mira de necredința lor" (Marcu 6,6). Când îl acuzăm pe Dumnezeu pentru că nu face nimic în timp ce noi suferim atâta aici pe pământ, oare nu cumva Dumnezeu ne mustră pentru necredința noastră care l-a pus în imposibilitatea de a acționa?

De ce oamenii nu au avut credință în El? Isus spune că poate pentru că "Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui" (Marcu 6,4). O zicală moderă echivalentă ar fi: "Familiaritatea duce la dispreț". Oamenii din Capernaum credeau că știu tot ce era de știut despre Isus. Îi cunoșteau familia și educația primită, și de aceea nu erau impresionați de El. Oamenii care se convertesc mai târziu sunt adesea mai buni decât cei mai vechi în credință, deoarece există între aceștia din urmă de a crede că ei știu tot ceea ce trebui să se cunoască despre credință. Acest fapt devine un obstacol care ne împiedică să experimentăm mila și puterea lui Dumnezeu care este oferită în fiecare zi prin același vechi păstor, prin aceleași vechi predici, aceleași sacramente. Familiaritatea nu aduce cu adevărat dispreț. Însă Evanghelia de astăzi ne provoacă să ne străduim în fiecare zi să descoperim acel ceva nou pe care Dumnezeu ni-l oferă prin aceleași modalități vechi și familiare.

La final, câte ceva despre frații lui Isus amintiți nominal aici. Pentru catolici și pentru ceilalți creștini care cred în fecioria Mariei înainte și după nașterea lui Isus, această pomenire ar putea ridica o problemă. Pe scurt putem spune următoarele: 1) În aramaică, precum în majoritatea limbilor africane, cuvântul "frate" are un înțeles mult mai larg decât în română, desemnându-i și pe frații vitregi, pe verișori și pe ceilalți apropiați prin legătură de rudenie. 2) Scriptura nu face referirea nicăieri la acești "frați ai lui Isus" ca fiind fii ai Mariei. Dacă Maria ar fi avut alți copii, de ce Isus pe moarte ar fi încredințat-o discipolului Său Ioan? 3) Unii dintre cei menționați aici ca fiind frații lui Isus - Iacob și Ioses - apar în altă parte menționați ca fiii unei alte femei, tot Maria (Marcu 15,40). Să ne amintim că Marcu încearcă să ne arate cât de mult greșeau oamenii din Capernaum când credeau că știu totul despre Isus, când de fapt nu știau cu adevărat cine este El. Noi ar trebui să îl cunoaștem mai bine.

Evanghelia de astăzi este o poveste tristă despre niște oameni care l-au întâlnit pe Isus și au plecat fără să primească vreo binecuvântare. Noi, întâlnindu-l astăzi pe Isus în Cuvânt și Euharistie, să nu plecăm din biserică până nu vom primi binecuvântarea Sa. Să ne reînnoim credința în El.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire