LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Atingerea vindecătoare
Duminica a XIII-a de peste an, 2 iulie 2006
Lecturi: Înț 1,13-15.2,23-24 Ps 29 2Cor 8,7.9.13-15 Mc 5,21-43b
pr. Ernest Munachi Ezeogu

"Nici un slujitor sacru nu se va putea apropia vreodată de o persoană pe care nu dorește să o atingă fizic. Dacă nu dorești să atingi o persoană care locuiește în stradă, sau un alcoolic, sau o persoană îngrozitor de murdară, din punct de vedere psihologic nu ești dispus să îi slujești."

Acestea sunt cuvintele unui eminent psiholog, dr. Charles Gerkin de la Emory Divinity School. Studentul său, Larry Daniel, care a devenit pastor în cadrul Bisericii Metodiste Unite din Murray Kentucky, a învățat în mod dur această lecție în 1988, când unul dintre enoriașii săi s-a îmbolnăvit de SIDA. A mers la spital să îl viziteze pe bolnav și infirmiera l-a sfătuit să își pună mănuși chirurgicale înainte de a intra în salon. A făcut întocmai. Bolnavul a fost extrem de fericit să își vadă pastorul și imediat și-a întins mâinile în semn de bun venit. Însă când pastorul și-a întins la rândul său mâinile, nu a văzut decât mănușile. Pe loc sentimentul inițial de bucurie și mângâiere s-a transformat într-unul de stânjeneală pentru amândoi. Pastorul și-a cerut scuze. La următoarele vizite la spital nu a mai purtat mănuși. "Pur și simplu am simțit că nu puteam fi reprezentantul lui Cristos în acea situație", a explicat el mai apoi, "dacă nu exista contactul atingerii directe".

Atingerea, asemenea îmbrățișării și altor forme de contact fizic delicat, direct, exprimă iubirea și acceptarea celeilalte persoane în moduri în care cuvintele nu o pot face. Atingerea este un trafic cu dublu sens; afectează atât persoana atinsă cât și persoana care atinge. Societățile tradiționale reglementau atingerea stabilind reguli cu privire la cine și ce putea sau nu putea fi atins. Se considera că atingerea persoanelor sau a lucrurilor rele l-ar pângări pe cel care atinge și l-ar face necurat. Potrivit străvechii legi ritualice evreiești, femeia care suferea de hemoragie era în stare de necurăție și orice persoană care o atingea sau orice lucru care venea în contact cu ea devenea pe loc necurat (cf. Levitic 15,19-30). Persoanelor sfinte precum preoții le era interzis să atingă trupuri moarte, altfel ar fi devenit spurcați (cf. Levitic 21,1-12). Evanghelia de astăzi, așadar, nu este doar o relatare despre puterea lui Isus de a-i vindeca pe bolnavi și de a-i învia pe morți. Este de asemenea o relatare despre Isus dăruind și restaurând viața făcând exact ceea ce nu trebuia să facă, adică atingând și lăsându-se atins de aceia pe care Legea îi declarase necurați și de neatins.

Există în relatare un detaliu care ne permite să îl vedem pe Isus ca cineva care a provocat regulile de conduită acceptate. Un lider religios trebuia să se îmbrace în veșminte speciale și să se deplaseze prin mulțime înconjurat de un cerc de discipoli care să împiedice să fie atins de oricine ar fi suspectat a fi necurat. Însă Isus nu a profitat de acest protocol religios. Aparent oricine din mulțime putea ajunge la el. De aceea, atunci când s-a întors și a întrebat "Cine mi-a atins hainele?", discipolii i-au răspuns surprinși: "Vezi că mulțimea te îmbulzește și tu spui 'Cine m-a atins'?" (Marcu 5,30-31).

De fapt, în relatare au loc două feluri de atingeri: atingerea mulțimii care nu produce nimic și atingerea femeii care produce miracole. Care este diferența dintre multele atingeri ale mulțimii și atingerea unică a femeii, care declanșează puterea lui Isus? Nu greșiți dacă spuneți că diferența constă în gradul de încredere cu care este făcută atingerea. Există o glumă care pune întrebarea: Care este diferența dintre oamenii care se roagă în biserică și cei care se roagă în cazinouri? Și răspunsul este: Cei din cazinouri o fac cu adevărat cu convingere! Femeia cu hemoragie avea o convingere puternică și spera să se întâmple ceva atunci când s-a apropiat să atingă hainele lui Isus.

Dacă Isus ar trece astăzi pe aici și ați avea ocazia să îi atingeți hainele, l-ați atinge cu curiozitate sau cu credința că veți fi transformați? Ei bine, de fapt Isus este aici astăzi și aveți ocazia de a-i atinge nu doar hainele ci chiar trupul. Acest lucru avem privilegiul să îl facem în Euharistie. Să punem în aceasta toată inima și tot sufletul nostru, spunând în rugăciunea de dinainte de a-l primi pe Isus în Euharistie: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire