LITURGIE

Exemplul femeii samaritene
Duminica a III-a din Postul Mare

In 4,5-42 (In 4,5-15.19b-26.39-42): A venit, aşadar, într-o cetate din Samaria, numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său, Iosif. Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea.A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: "Dă-mi să beau!" Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Aşadar, femeia samariteană i-a zis: "Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?" De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie". Femeia i-a spus: "Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?" Isus a răspuns şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică". I-a zis femeia: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot". "Doamne, văd că tu eşti profet. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să te închini". Isus i-a spus: "Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul - şi chiar acum este - când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore". Femeia i-a zis: "Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate". Isus i-a zis: "Eu sunt, cel care îţi vorbesc!" Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: "Mi-a spus tot ce am făcut". Aşadar, când au venit la el, samaritenii l-au rugat să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. Îi spuneau femeii: "Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii".

În Wyoming, SUA, există un fenomen natural impresionant - un copac care creşte din mijlocul unei stânci. Lângă el se află o placă ce aminteşte că din cauza acestui copac, linia ferată a fost deviată; şi că de fiecare dată când treceau pe lângă acest copac, trenurile se opreau, iar conductorul arunca la rădăcina lui o găleată cu apă.

Mă întreb câţi oameni, ca şi copacul din stâncă, nu s-ar fi uscat şi nu ar fi murit dacă nu ar fi fost alţii să îi îngrijească. Orice plantă creşte pe locul unde i-a căzut sămânţa. Dar nu este întotdeauna aşa uşor cum sună. Chiar şi pentru noi! "Terenurile" noastre sunt foarte diferite... Unii trăim în medii care încurajează o viaţă plină şi prosperă, în timp ce alţii trăiesc în medii care îi omoară. Oamenii care trăiesc în întuneric (fie că e vorba de orbire fizică sau spirituală) sau în sărăcie abjectă sau în boală sau în alte situaţii dure şi ostile, nu pot să crească pe acel teren, nu pot nici măcar să supravieţuiască, dacă nu au ajutor generos al unor semeni.

Şi ştiţi ce? Chiar şi cei mai bogaţi şi mai sănătoşi oameni au nevoie de ajutor, din când în când, în special în plan spiritual. Chiar şi Isus, persoana cea mai auto-suficientă care a umblat vreodată pe acest pământ, în Evanghelia de astăzi cere un pahar de apă de la o necunoscută samariteană.

Ştim cu toţii povestea, aproape pe de rost. Ea a mers pe la amiază după apă, când trebuia să îşi acopere faţa cu un văl, şi nu dimineaţa, aşa după cum mergeau femeile "respectabile". În ochii sătenilor, ea era - cum să o spun cu delicateţe? - o femeie pe care nu aţi dori ca fiul Dvs să v-o aducă în casă. În plus, evreii îi urau puternic pe samariteni, considerându-i pe jumătate păgâni, eretici, trădători ai credinţei. Evreii care călătoreau preferau să ocolească Samaria, chiar dacă astfel drumul devenea mai lung: orice, dar să nu calce pe pământul celor pe care ar fi fost în stare să îi şi scuipe în faţă.

Şi iată că aici Isus stă de-a dreptul de vorbă cu ea - o femeie care probabil se considera a fi auto-suficientă. După o scurtă tachinare, iubirea lui Cristos iese la suprafaţă iar ea îşi deschide inima spre El. Însetată de darul 'apei vii', ea îl primeşte pe Isus nu doar în micul antreu al vieţii ei, unde sunt primiţi oaspeţii nedoriţi care apoi sunt daţi afară, ci, dimpotrivă, femeia îi permite lui Isus să intre în cea mai profundă parte a inimii ei, unde majoritatea dintre noi nu dăm acces nimănui, uneori nici măcar nouă.

Dacă ne gândim bine, cu toţii suntem femeia samariteană. Suntem persoane care ne considerăm auto-suficiente, nu-i aşa? Ceea ce a trăit ea, trăim şi noi. Atunci când suntem botezaţi, şi noi suntem spălaţi cu apa vie a lui Isus. Iar la vigilia pascală suntem din nou spălaţi şi iertaţi şi transformaţi, asemenea femeii din Samaria. Din păcate, unii dintre noi continuăm să ne îndoim că o astfel de schimbare radicală a noastră ar fi posibilă, şi trecem prin Postul Mare cu ezitare, renunţând la fumat sau la băutură, sau apelând la nu ştiu ce dietă, în loc să renunţăm poate la mânie sau la bârfă sau la invidie.

Postul este, şi trebuie să fie pentru noi toţi, o perioadă de schimbare a vieţii. Tot ce ne cere Isus este un pahar de... credinţă. Să ne încredem în El, şi ne va arăta atunci exact ceea ce vrea de la noi în acest Post şi în zilele ce vor urma. Nu vă pierdeţi niciodată speranţa! Nu vă lăsaţi pradă disperării crezând că nu vă puteţi schimba după atâţia ani de încercări repetate, fără de succes! Lăsaţi-l pe Isus să ude terenul pe care vă aflaţi. Cereţi-i lui Isus să vă dea o inimă neînfricată - o inimă în care doar El poată să intre până în străfunduri. Permiteţi-i lui Isus să vă transforme inima într-una nouă - o inimă plină de iubire şi de speranţă. Acceptaţi ca Isus să vă transforme mentalitatea - pentru ca să fiţi mereu deschişi spre ceea ce El vrea de la voi. Să vă transforme Isus cu iubirea Sa!

Aşa a făcut femeia samariteană, şi aşa puteţi face şi voi. Urmaţi calea ei şi nu veţi greşi. Puteţi fi siguri.

traducere şi adaptare după HomiliesAlive.com