LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Experimentați prezența lui Dumnezeu
Duminica Rusaliilor, 11 iunie 2006
Lectura: Ioan 7,37-53.8,12
pr. Anthony M. Coniaris

Primul bărbat: "Cum ai făcut atâția bani?" Al doilea bărbat: "Am făcut un parteneriat cu un om bogat." Primul: "Cum așa?" Al doilea: "El avea banii, iar eu aveam experiența." Primul: "Și a fost o combinație de succes?" Al doilea: "Imens! Când ne-am despărțit după un an, eu aveam banii iar el experiența."

Experiența este un mare profesor. Mark Twain spunea că un editor de ziar l-a învățat să nu se pronunțe asupra adevărului unui fapt până când nu îl poate verifica prin propria cunoaștere și experiență. Atât de des oamenii spun: "Mă duc la biserică, mă rog, încerc să îi dau viața mea lui Dumnezeu, dar El pare departe și cu mine nu se întâmplă nimic." Dacă am începe să îi luăm la întrebări pe acești oameni am descoperi faptul că nu au trăit niciodată bucuria prezenței lui Dumnezeu în viețile lor. Au fost mereu în contact cu formele de religiozitate, dar niciodată cu Spiritul. Religiozitatea lor este ceva moștenit din generație în generație. Le lipsește însă viața sau puterea în această religie transmisă de la predecesori. Nu este o credință personală. Fiecare persoană trebuie să aibă o experiență personală cu Dumnezeu.

 

Trei tipuri de cunoaștere.

"Dintre cele trei moduri de acumulare de cunoștințe", spunea Roger Bacon, "autoritatea, raționamentul, experiența, doar ultimul (experiența) este eficient." Walt Whitman asculta într-o noapte un astronom vorbind despre stele. Atmosfera era sufocantă, conferința plictisitoare iar hărțile și mai plictisitoare, spunea Whitman, până când nu a mai rezistat. S-a ridicat și a ieșit, plimbându-se în noapte și privind stelele. S-a simțit atunci copleșit, fără suflare, de ceea ce vedea în fața ochilor.

Cam așa fac unii oameni astăzi cu religia lor. Stau înăuntru, privind hărți și diagrame, memorând ordinea cărților în Sfânta Scriptură sau care sunt Sacramentele, concentrându-se pe mecanismul credinței, nu pe credință. Nu ies afară să vadă stelele cu ochii lor. Nu trec de la teorie la experiență, de la cunoașterea despre Dumnezeu, care este abstractă, la cunoașterea lui Dumnezeu în Cristos, care este personală.

De fiecare Paște, de exemplu, biserica este plină ochi. Dacă mulțimea de la Paște ar crede în învierea lui Isus, dacă are crede cu adevărat, biserica nu ar fi pe jumătate goală în duminica următoare. Nu ar fi așa diferențe mari în participare. Învierea este un eveniment real, dar oamenii trebuie să îl experimenteze în propriile lor vieți. Ei au nevoie să experimenteze puterea lui Cristos de a învia în ei speranțele moarte, visele moarte, viețile moarte, din moartea păcatului la viața cea nouă, o viață a gloriei și păcii și speranței și bucuriei în Domnul. Dumnezeu nu poate fi pe deplin exprimat. De fapt un Dumnezeu pe deplin definit nu este Dumnezeu. Dumnezeu poate fi însă experimentat. El s-a exprimat pe Sine odată în Persoana lui Isus. Scopul acestei exprimări a Sale a fost ca noi că îl putem experimenta în viețile noastre, ca Emanuel - Dumnezeu este cu noi.

Sf. Macarie afirmă că creștinii trebuie să experimenteze în mod conștient prezența Spiritului în inimile lor. Definiția sa pentru credința creștină, ca experimentare personală a lui Dumnezeu, a fost adoptată de Sf. Simeon Noul Teolog și de alți mari sfinți ai Bisericii. Atractivitatea de astăzi a carismaticilor se explică prin faptul că ei satisfac nevoia omului de a-l experimenta pe Dumnezeu. Atractivitatea pentru intelect, deși necesară, nu este suficientă. Inima are nevoile ei pe care intelectul nu le cunoaște. Dumnezeu poate fi cunoscut prin intelect, dar El devine real atunci când îl experimentăm la nivel personal. Nimeni nu îți poate demonstra faptul că Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Trebuie să descoperi tu aceasta. Este ca iubirea - poți să iubești doar trăind-o, nu citind despre ea din cărți.

 

Vino și vezi.

De aceea chemarea lui Dumnezeu în Biblie este: "Vino și vezi!" Când Andrei l-a descoperit pe Cristos, el i-a spus fratelui său, Simon: "L-am găsit pe Mesia, pe Cristos. Nu îți cer să mă crezi pe mine. Îți cer să vii și să vezi singur". După ce femeia samarineancă l-a descoperit de asemenea pe Cristos, ea a fugit la oamenii săi și le-a spus: "Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Să fie acesta Cristos?" În acea noapte, când s-au întors, oamenii i-au spus femeii: "Acum credem, nu pentru că ne-ai spus tu, ci pentru că am văzut și l-am auzit noi înșine, și știm că El este cu adevărat Mântuitorul lumii!" Credința nu este atât ceva ce trebuie înțeles cu intelectul, cât ceva ce trebuie experimentat și trăit. Când a fost întrebat de un discipol musulman cum ar putea să îl experimenteze pe Alah, misticul sufi și-a desfăcut mantia largă și a ieșit ploaie. Călcând pe iarbă și-a întins mâinile, s-a întors către discipol și i-a spus: "Uite, așa îl experimentez pe Dumnezeu."

Dumnezeu nu se găsește la capătul unui raționament. Dumnezeu nu este un concept sau o idee demonstrabilă. Dumnezeu trebuie să fie pentru noi o experiență profundă. "Gustați și vedeți cât de bun este Domnul", spune psalmistul. Credința este experimentarea lui Dumnezeu, relația de iubire cu El, în, cu și prin Fiul Său, Isus. Să ascultăm ce spune Apostolul Ioan: "[...] ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții [...] (aceasta) vă vestim și vouă" (1Ioan 1,1-3). Credința noastră creștină se bazează pe Biblie și pe Sfânta Tradiție, dar să nu uităm că Biblia și Tradiția devin reale atunci când experimentăm prezența, puterea și iubirea lui Dumnezeu, în mod personal în viețile noastre. "Am auzit... am văzut... am atins." Am experimentat. A fi creștin înseamnă mai mult decât a avea un certificat de botez; înseamnă a-l experimenta personal pe Cristos Înviat, trăind și domnind în viețile noastre.

 

Experimentarea precede înțelegerea.

Am experimentat lucruri cu mult timp înainte să primim vreo explicație. De fapt experimentarea vine înaintea înțelegerii. Fără a experimenta mai întâi, nu avem asupra la ce să reflectăm, rămânând doar aspecte abstracte și teorii. Toate încercările omului de a descrie frumusețea sunt nimic în comparație cu actul de a vedea și a mirosi un trandafir frumos. Noi, creștinii, credem în Preasfânta Treime, adică în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Dar mai întâi omul îl experimentează pe Dumnezeu ca Tată. Îl experimentează pe Dumnezeu ca Fiu în Isus. Îl experimentează pe Dumnezeu ca Spirit Sfânt la Rusalii. După experiență vine explicația la ce numim noi Sfânta Treime. Dacă separăm experiența de explicație, avem doar abstracții goale. "Un lucru știu", spunea orbul care a fost vindecat de Isus, "că orb am fost, iar acum văd." Experiența i-a schimbat viața. Experiența l-a condus la credință - o credință de nezdruncinat, fiind o credință reală.

 

Cum îl experimentăm pe Dumnezeu?

Cum obținem această experiență personală a lui Dumnezeu despre care am vorbit până acum? Cum au făcut apostolii? S-a întâmplat în ziua Rusaliilor. Isus le-a poruncit "să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, pe care (a zis El) ați auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt [...] Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului" (Fapte 1,4-5.8).

Când Spiritul Sfânt a venit la Rusalii, El a adus o nouă și puternică experiență a prezenței lui Dumnezeu pentru discipoli. Au fost schimbați atunci o dată pentru totdeauna. Experiența lui Dumnezeu în viețile lor prin prezența Spiritului Sfânt a fost personală și puternică. "Știu în cine am crezut" (2Timotei 1,12), spunea Pavel. Știu din experiență. "Sunt convins că nimic nu mă va separa de iubirea pentru Dumnezeu în Isus Cristos." "Știu că toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu." "Știm că, dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri." "Eu știu." Aici este o credință care nu s-a născut din demonstrații sau discuții, ci din experiența interioară a trăirii în credință și rugăciune, în ascultare și iubire în Spiritul Sfânt.

Nu este suficient pentru creștin să creadă că Isus Cristos sau Sfânta Treime trăiește în el, spunea Sf. Simeon. Această prezență trebuie să fie operativă astfel încât să fie experimentată în mod conștient. Trebuie să fim conștienți de viața divină care operează în noi, așa după cum o femeie gravidă este conștientă de noua viață ce trăiește în ea. Oamenii nu au nevoie de avocați ai lui Dumnezeu care să le prezinte argumente logice privitoare la existența Sa, ci mărturisitori ai lui Dumnezeu, care să își împărtășească experiențe personale cu ce a făcut Dumnezeu pentru ei. De aceea primii creștini erau mărturisitori, martyres. E. S. Jones spunea: "Dumnezeu? Ei l-au cunoscut! Miracole? Ei înșiși erau miracole! Învierea? Au trecut prin ea! Raiul? Au trăit în el! Iadul? Au scăpat de el! Reconciliere? S-au bucurat de ea! Viața eternă? O aveau!"

Ziua Rusaliilor a fost ziua în care apostolii au experimentat prezența puternică a lui Dumnezeu în viețile lor prin Spiritul Sfânt. Prin rugăciune, fiecare zi poate să fie ziua Rusaliilor. Pentru că prin rugăciune Spiritul Sfânt vine astăzi la noi.

 

Experiența unui om.

Aș încheia cu experiența unui om despre prezența și puterea lui Dumnezeu în viața sa. "Am fost condus în camera în care trona un uriaș aparat cu raze gamma. O frumoasă asistentă m-a așezat pe masa de tratament, acoperind cu grijă tot corpul meu, mai puțin părțile unde aveam celulele maligne ce îmi devastau organismul. Ea a ieșit apoi din cameră și ușa a glisat încet în spatele ei, lăsându-mă într-o tăcere absolută. Această tăcere poate să fie uneori o experiență înfricoșătoare pentru pacient. Lumina roșie pâlpâie în semi-întuneric și tot ce auzi este un zumzet în timp ce razele gamma trec prin corpul tău.

Am trecut prin 36 de tratamente. Fiecare a fost un timp de mare binecuvântare și de comuniune cu Dumnezeu. Am fost sigur până când mi-am amintit că de fapt eram singur cu Dumnezeu. Ce ocazie de curățire și vindecare! În timpul fiecărui tratament vorbeam cu El, știind că mă ascultă. I-am cerut iertare, curățire și vindecare. I-am cerut să toarne în mine puterea Sa, iubire Sa, razele Sale vindecătoare împreună cu razele gamma. I-am mulțumit pentru vindecarea ce începuse deja și i-am cerut să îmi întărească credința mea slabă. Eram sigur că El era acolo și mă asculta, și aproape tot timpul plângeam din recunoștință. Niciodată, înainte sau după, nu m-am simțit mai aproape de Domnul nostru Isus Cristos. Rugăciunea mea se încheia mereu astfel: 'Sunt disponibil să accept orice vei hotărî pentru mine'.

Într-o zi, soția mea Lillian se afla în camera de așteptare, pe când eu eram supus tratamentului. Lângă ea era o femeie ce fusese chemată pentru prima oară la tratament. Era atât de înspăimântată și de supărată că s-a întors spre Lillian și și-a povestit istoria. Lillian i-a răspuns simplu ce făcusem eu: 'Ia-l pe Dumnezeu cu tine, și nu vei fi singură'. Când femeia a ieșit, radia. 'A fost cel mai frumos timp de comuniune și de reînnoire - și nu m-am temut deloc!' Ea tocmai experimentase prezența lui Dumnezeu."
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire