LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Elogiul femeii
Duminica a XXXIII-a de peste an, 13 noiembrie 2005
Matei 25,14-30
pr. Raniero Cantalamessa

De data aceasta, în loc de Evanghelie (parabola talanților), să ne concentrăm atenția asupra primei lecturi, luată din cartea Proverbelor, care vorbește despre măreția și demnitatea femeii. Elogiul care se face aici, deși atât de frumos, are un defect care nu depinde de Biblie, ci de epoca și de cultura pe care le reflectă. El este raportat la bărbat: fericit bărbatul care are o femeie ce îi țese haine frumoase, face cinste casei sale, îi permite să umble cu capul sus. Astăzi femeile nu ar fi entuziasmate de acest elogiu.

Pentru a cunoaște gândirea biblică adevărată și definitivă cu privire la femeie trebuie să privim la Isus. El nu era, cum s-ar spune astăzi, "feminist"; nu a făcut niciodată o analiză sau o critică explicită a instituțiilor și a raporturilor dintre clase sau dintre sexe. În misiunea sa, diferența dintre masculin și feminin nu are nici o importanță. Ambii sunt după chipul lui Dumnezeu, ambii au nevoie de mântuire. Tocmai de aceea Isus este în măsură să demaște deformările care au dus la supunerea femeii față de bărbat. Isus este liber în fața femeii: nu o consideră ca fiind un pericol, o amenințare, și aceasta îi permite să rupă astfel de prejudecăți.

Isus nu desconsideră faptul de a vorbi cu femeile, de a le învăța, de a face din ele discipole. Înviat, se arată mai întâi unor femei care devin astfel primii săi martori. Nu a ieșit niciodată din gura lui vreun cuvânt de dispreț sau de ironie față de femei, deși acesta era un lucru obișnuit în cultura timpului, plină de misoginism. Mântuirea femeii este la fel de importantă pentru Isus ca mântuirea bărbatului. De aceea multe dintre miracolele sale au legătură cu femeile.

Unul dintre acestea mă impresionează în mod particular: vindecarea femeii care de 18 ani "era adusă de spate și nu putea deloc să se îndrepte" (Luca 13,10ss). Isus o cheamă și îi spune: "Femeie, ești eliberată de neputința ta". Îndată acea femeie s-a ridicat și l-a preamărit pe Dumnezeu. Acea femeie gârbovă căreia Isus îi strigă: "Ești liberă!" și care poate să ridice capul, să privească persoanele în față, să vadă cerul, să îl preamărească pe Dumnezeu, să se simtă și ea o persoană, este un simbol puternic. Nu este doar o femeie; este reprezentată în ea condiția feminină; este reprezentat șirul nenumăratelor femei care umblă gârbove nu din cauza vreunei boli, ci a opresiunii la care au fost supuse în aproape toate culturile. Ce eliberare, ce speranță este cuprinsă în acel strigăt al lui Isus!

Unul dintre lucrurile cele mai pozitive ale epocii noastre este emanciparea femeilor, egalitatea în drepturi. În Scrisoarea apostolică despre demnitatea femeii (Mulieris dignitatem), Papa Ioan Paul al II-lea a evidențiat contribuția pe care Biserica intenționează să o aducă la acest semn al timpurilor. Femeia (ca și bărbatul) are un aliat puternic pe acest drum de autentică eliberare: Duhul Sfânt. El este cel care "dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8,16) și care ne dă sensul adevărat al demnității și al libertății noastre. În ebraică numele Duhului Sfânt, Rúah, este feminin. Însă chiar și fără acest lucru, este sigur că există o afinitate, o împărtășire, o anumită complicitate între Duhul Sfânt și femeie. El este numit Paracletul, ceea ce înseamnă mângâietor, este "Duhul vieții"; cel care "încălzește ceea ce este înghețat și vindecă ceea ce este rănit". Și cine, mai mult decât femeia, împărtășește, în mediul uman, aceste prerogative?

Se spune că fiica unui rege al Franței obișnuia să se poarte foarte dur cu tânăra sa cameristă. Într-o zi, iritată, i-a spus: "Nu știi oare că sunt fiica regelui tău?" Tânăra i-a răspuns calmă: "Și tu nu știi că eu sunt fiica Dumnezeului tău?"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire