LITURGIE

Lămpile fără ulei sunt moarte
Duminica a XXXII-a de peste an, 6 noiembrie 2005
Lecturi: Înţelepciunea 6,12-16; 1 Tesaloniceni 4,13-18; Matei 25,1-13
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Imaginaţi-vă fecioarele care pleacă din casele lor pentru a merge să aştepte sosirea mirelui. Următoarea conversaţie are loc între ele:
"Credeţi că avem nevoie să luăm ulei în plus?"
"De ce? Mirele va sosi oricum la apus. Aşa este prevăzut în program."
"Dar dacă întârzie? Atunci nu vom avea ulei suficient pentru noapte?"
"Ei, haide! De ce eşti atât de negativă? De ce complici lucrurile? Vrei să ducem în plus ulei pe care nu îl vom folosi? De ce nu poţi să vezi partea bună a lucrurilor?"
"Da, dar nu ştii niciodată! Eu îmi iau ulei în plus, de siguranţă..."

Cunoaştem restul poveştii. Mirele întârzie şi fecioarele care şi-au luat ulei în plus se dovedesc a fi cele înţelepte. Înţelepciunea are aici puţin de a face cu inteligenţa personală sau cu IQ-ul. Înţelepciunea este o alegere - alegerea de a face tot ceea ce trebuie pentru a pregăti pentru ce este mai rău sperând în acelaşi timp la ce e mai bine. Cei nebuni speră doar la ce e mai bine şi nu se pregătesc pentru cea mai rea eventualitate.

Parabola Fecioarelor înţelepte şi a celor nechibzuite este spusă pe un fundal cultural care este foarte diferit de cel al nostru de astăzi. Câteva cuvinte despre nunta evreiască din vremurile Noului Testament ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine povestea. În ziua nunţii, mirele şi prietenii lui mergeau să ia mireasa de la familia ei. Ceremonia avea loc noaptea, astfel că alaiul mirelui ajungea la casa miresei cândva după apusul soarelui. Între timp mireasa şi prietenele ei aşteptau sosirea mirelui şi a alaiului său. La sosirea lor, fecioarele se alăturau alaiului care o însoţea pe mireasă la familia mirelui ei unde urma să aibă loc petrecerea. Purtau candele aprinse pentru drumul în noapte şi cântau cântece de iubire în timp ce mergeau în procesiune.

În parabolă, mirele a întârziat şi a ajuns la miezul nopţii. Între timp, cele cinci fecioare care nu şi-au luat ulei în plus au descoperit că nu le ajungea uleiul şi au mers în sat să îşi mai ia. Între timp procesiunea a părăsit casa miresei. Până când şi-au luat ele ulei şi au găsit drumul către casa mirelui, petrecerea începuse deja şi ele au fost închise afară. Trebuie să fi avut şocul vieţilor lor atunci când au strigat: "Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!" şi au auzit glasul mirelui: "Adevăr vă spun, nu vă cunosc" (versetele 11-12).

Această parabolă, care se găseşte doar în Evanghelia lui Matei, a slujit probabil la a-i avertiza pe primii creştini care sperau într-o întoarcere rapidă a Mântuitorului. Matei le spune că întoarcerea Domnului ar putea întârzia dincolo de aşteptările lor şi că ei ar trebui, în consecinţă, să se pregătească pentru lunga aşteptare asigurându-se că au suficient ulei pentru lămpile lor. Multe detalii ale parabolei au sens atunci când le vedem în contextul acestei teme principale. Mirele este Cristos. Mireasa este Biserica (Apocalipsa 22,17). Cele zece fecioare sunt totalitatea membrilor Bisericii. Candelele, pe care toate fecioarele le aveau, ar putea reprezenta credinţa pe care toţi creştinii o au. Uleiul, pe care unele îl aveau şi altele nu, ar reprezenta atunci faptele bune. O candelă fără ulei este ca şi credinţa fără fapte bune - moartă în ea însăşi (Iacov 2:17).

Este oare mesajul lui Matei către semenii săi creştini relevant încă şi pentru creştinii timpurilor noastre? Foarte mult! Apropiindu-ne de încheierea anului liturgic, Biserica, prin Evanghelie, ne invită să contemplăm sfârşitul - sfârşitul vieţilor noastre şi sfârşitul lumii. Modul în care trebuie să ne pregătim pentru sfârşit nu este acela de a trăi cu teamă şi nelinişte, sau de a merge după profeţi şi vizionari care pretind că au acces la calendarul secret al lui Dumnezeu cu privire la cum şi când se va sfârşi lumea. Isus ne-a spus că Fiul Omului va reveni în Ziua de Apoi pentru a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi. Cum şi când va fi aceasta, nu ştim cu siguranţă. Cum trebuie atunci să se pregătească creştinul înţelept pentru sfârşitul timpurilor? Parabola de astăzi ne oferă răspunsul: cel mai bun mod de a ne pregăti pentru sfârşit este acela de a urma exemplul fecioarelor înţelepte. Ele au luat ulei suficient pentru a-şi păstra aprinse candelele. În acelaşi fel trebuie să ne angajăm şi să perseverăm în fapte bune pentru a ne păstra vie credinţa. Acesta este cel mai bun mod de a ne pregăti pentru Domnul, indiferent când alege El să vină.