LITURGIE

Îndurarea în acţiune
Duminica a II-a a Paştelui, 16 aprilie 2006
Lecturi: Fap 4,32-35 Ps 117 1In 5,1-6 In 20,19-31
pr. Phil Bloom

Astăzi celebrăm Duminica Divinei Îndurări. Dacă aţi ascultat cu atenţie rugăciunile şi lecturile, aţi văzut de ce a doua Duminică a Paştelui are acest nume. Rugăciunea de deschidere i se adresează Tatălui numindu-l "Dumnezeu al Îndurării". În psalm am repetat de câteva ori: "îndurarea sa este veşnică". Pe lângă menţionarea cuvântului, lecturile ilustrează îndurarea în acţiune. Dar înainte să ne îndreptăm atenţia spre lecţiile oferite de Scriptură, să ne întrebăm: ce înseamnă "îndurare", "milă"? Să privim problema etimologic. La origine se află cuvântul latin "misericordia", compus din două cuvinte. "Cordia" îl recunoaştem din cuvinte precum "cardiolog" sau "cardiac": înseamnă inimă. A doua parte, "miseri", se referă la suferinţă. Îndurarea, mila, înseamnă deci a avea o inimă pentru cei care suferă sau, mai precis, a avea o inimă dispusă să sufere pentru ceilalţi.

Lecturile de astăzi ne arată acest fel de inimă în Cristos şi în discipolii săi. Când Isus le-a apărut Apostolilor la acel prim Paşte, El a spus: "Pacea să fie cu voi". După cum vă puteţi da seama, salutul este ceva mai mult decât "Salutare!" sau "Bună dimineaţa!" Isus de fapt a dorit să le comunice ceva de o valoare enormă. Pacea pe care Isus a câştigat-o pentru noi l-a costat sângele, viaţa chiar. Ce înseamnă această pace ne spune Isus clar: "Primiţi pe Duhul Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute". Isus le-a transmis Apostolilor Duhul Sfânt, cu puterea de a elibera oamenii de păcatele lor. Această eliberare sau dezlegare vine prin Sacramentul Reconcilierii.

Şi prima lectură, din Faptele Apostolilor, ne oferă o idee despre îndurare, despre trăirea ei la nivel practic. Primii creştini erau atât de plini de Duhul Sfânt încât "nici unul nu spunea că ceea ce are îi aparţine". Nu Karl Marx a fost cel care a inventat principiul "de la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi". Marx s-a "inspirat" din Noul Testament dar a făcut greşeala să creadă că aşa ceva se poate înfăptui prin constrângere politică. Adepţii lui au creat un infern uman, dar eşecul lor nu trebuie să ne facă să respingem acest ideal. Îndurarea presupune eforturi din partea noastră astfel ca fiecare persoană umană să aibă acces la bunurile acestei lumi. Lectura din Fapte ne îndreaptă atenţia asupra faptelor milei trupeşti: hrănirea săracilor, îmbrăcarea celor goi, găzduirea celor fără casă şi aşa mai departe. Scrisoarea Sf. Ioan, pe de altă parte, ne îndreaptă atenţia asupra faptelor milei sufleteşti precum convertirea păcătoşilor, sfatul bun celor ce au îndoieli, răbdarea nedreptăţilor. Făcând aceste lucruri noi împlinim poruncile lui Cristos şi ajutăm la răspândirea victoriei Lui. "Pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea; şi credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea."

În cele din urmă îndurarea vine nu atât din eforturile noastre omeneşti, cât din darul gratuit al lui Dumnezeu. În această perioadă pascală să ne deschidem inimile faţă de Dumnezeu, pentru ca să primim în inimile noastre Îndurarea Sa - Duhul Sfânt.