LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Sâmbătă - Iosif - om drept
(Mt 1,18-24)

Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, era logodită cu Iosif. Mai înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată prin puterea Duhului Sfânt. Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o denunțe, s-a hotărât să o lase în ascuns. După ce cugetase el acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: "Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale". Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și îi vor pune numele Emmanuel, care înseamnă Dumnezeu-cu-noi. Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soția lui.

 

Iosif, om drept

Pare o tautologie: oamenii drepți iubesc dreptatea. Dar nu au toți același concept despre ea. În mod normal e considerat drept cel ce iubește dreptul (în sens juridic). Dar care e adevăratul drept? În societatea noastră, el este stabilit prin legi scrise. De aceea e considerat drept judecătorul care aplică în mod corect aceste legi. Dreptul privat, între două sau mai multe persoane, este reglat de contracte, care stabilesc condițiile și datoriile părților. Printre populațiile nomade contractele scrise erau, firește, rarisime. Acordul între părți era consfințit de cuvânt și se încheia cu o promisiune: "Eu vă promit...". Drept era cel care își menținea promisiunea. Trișor era cel ce nega că ar fi promis ceva sau nu se simțea obligat să-și onoreze angajamentul luat. Dar asta era practica oamenilor "normali". Poporul lui Israel se afla, însă, într-o situație cu totul specială: făcuse o alianță, un contract cu Dumnezeu însuși. Făgăduise să asculte poruncile Sale, iar Dumnezeu îi promisese, la rândul Său, protecția Sa, iar pentru viitor - trimiterea unui Mesia. Evreii corecți erau cei ce respectau această alianță. Erau mulți cei care făceau asta? Iosif e, cu siguranță, unul dintre puținii. Și, ca atare, i s-a îngăduit să fie parte la realizarea marii făgăduințe, venirea lui Mesia. Fidelitatea către Dumnezeu primește întotdeauna o recompensă substanțială.

 

Dreptatea divină și umană

Pentru a încheia o alianță e nevoie de două părți. Dacă una din cele două părți nu respectă contractul, automat cealaltă e absolvită de orice obligație. E valabil și pentru alianța dintre Dumnezeu și oameni? Asta e tema principală a predicilor profetului Osea. Evreii nu respectă legea lui Dumnezeu, deci nici Dumnezeu nu îi va mai proteja. Dacă această cauză ar fi fost supusă unui judecător imparțial, el ar fi dat dreptate lui Dumnezeu. "Ascultați cuvântul Domnului, voi, fiii lui Israel, căci Domnul vrea să-i judece pe locuitorii țării, că nu e'n țară adevăr, nici milă, nici cunoașterea lui Dumnezeu" (Os 4,1). Și care e rezultatul? "Asemănatu-s'a poporul Meu ca și cum n-ar fi avut cunoaștere. De vreme ce tu ai lepădat cunoașterea, și Eu te voi lepăda pe tine, așa ca tu să nu-Mi slujești ca preot; și de vreme ce ai uitat legea Dumnezeului tău, și Eu îi voi uita pe fiii tăi" (Os 4,6). Dar nu sunt ultimele cuvinte ale profetului. Dumnezeu este drept, însă nu în felul oamenilor; este drept într-un mod al Său special: își menține făgăduința chiar dacă nu e obligat să o facă. Motivul? "Căci Eu sunt Dumnezeu, nu om, Eu, Sfântul din lăuntrul tău; de-aceea în cetate n-am să intru" (Os 11,9). Atunci mila apare ca un fel de dreptate, de fidelitate către propria promisiune, de fidelitate pentru iubire.

 

Iosif, drept fiind, a vrut s-o lase pe ascuns

La prima vedere pare o incongruență: Maria pare infidelă, Iosif nu se folosește de dreptul său de a o pedepsi, ci se comportă plin de milă. Dreptatea lui, atunci, este superioară celei umane, este asemănătoare dreptății lui Dumnezeu. Primește, deci, un premiu uriaș. Este primul introdus în misterul redempțiunii, al întrupării, al operei supreme a mărinimiei divine. Să fim atenți la elementele singulare ale acestei povești. Poporul lui Israel este infidel față de Dumnezeu, dar reprezentanții săi principali, fariseii și învățătorii legii, se consideră drepți. Maria, dimpotrivă, pură și complet fidelă lui Dumnezeu, este suspectată de infidelitate. Și această contradicție este un semn al timpurilor.

Noul legământ este ascuns în inimile omenești. Aparent, cei credincioși vor fi judecați greșit; și vor fi neînțeleși. Dumnezeu, însă, le va revela celor vrednici adevărul ascuns.

Cardinal Tomas Spidlik
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire