LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Vineri - Genealogia lui Isus
(Mt 1,1-17)

Cartea genealogiei lui Isus Cristos,
fiul lui David, fiul lui Abraham:
    Abraham l-a născut pe Isaac,
Isaac l-a născut pe Iacob,
Iacob l-a născut pe Iuda
și pe frații lui,
Iuda l-a născut pe Fares
și pe Zara din Tamar,
Fares l-a născut pe Esrom,
Esrom l-a născut pe Aram,
Aram l-a născut pe Aminadab,
Aminadab l-a născut pe Naason,
Naason l-a născut pe Salmon,
Salmon l-a născut pe Booz din Rahab,
Booz l-a născut pe Obed din Rut,
Obed l-a născut pe Iese,
Iese l-a născut pe David, regele.
    David l-a născut pe Solomon,
din femeia lui Urie,
Solomon l-a născut pe Roboam,
Roboam l-a născut pe Abía,
Abía l-a născut pe Asaf,
Asaf l-a născut pe Iosafat,
Iosafat l-a născut pe Ioram,
Ioram l-a născut pe Ozia,
Ozia l-a născut pe Ioatam,
Ioatam l-a născut pe Ahaz,
Ahaz l-a născut pe Ezechia,
Ezechia l-a născut pe Manase,
Manase l-a născut pe Amos,
Amos l-a născut pe Iosia,
Iosia l-a născut pe Iehonia
și pe frații lui,
în timpul deportării în Babilon.
    După deportarea în Babilon,
Iehonia l-a născut pe Salatiel,
Salatiel l-a născut pe Zorobabel,
Zorobabel l-a născut pe Abiud,
Abiud l-a născut pe Eliachim,
Eliachim l-a născut pe Azor,
Azor l-a născut pe Sadoc,
Sadoc l-a născut pe Ahim,
Ahim l-a născut peEliud,
Eliud l-a născut pe Eleazar,
Eleazar l-a născut pe Matan,
Matan l-a născut pe Iacob,
Iacob l-a născut pe Iosif,
soțul Mariei, din care s-a născut Isus,
cel numit Cristos.

Așadar, acestea sunt toate generațiile: de la Abraham până la David paisprezece generații; de la David până la deportarea în Babilon paisprezece generații; iar de la deportarea în Babilon până la Cristos paisprezece generații.

 

Cartea neamului lui Isus Hristos

Conform Vechiului Testament, istoria unui om continuă prin urmașii săi, iar prin această continuitate capătă sens și viața și munca lui. De aceea Matei ne prezintă nașterea lui Isus ca pe o încheiere a istoriei sacre, ca pe împlinirea vremii (Ga 4,4). După cartea apocaliptică a lui Enoch, Mesia vine în a șaptea săptămână după chemarea lui Avraam. Poate același gând l-a inspirat și pe Matei când a enumerat de trei ori câte paisprezece strămoși ai lui Isus, adică de șase ori șapte, adică șase "săptămâni" înainte de începutul săptămânii sfinte. Toată istoria lui Israel formează o unitate; este ca și cum ar fi un organism care crește încet, transformându-și floarea în fruct, care e Hristos, trandafirul "rădăcinii" lui Iesei (Rm 15,12). La această unitate vie se gândea și Sfântul Pavel când le scria creștinilor că sunt "un trup" numai împreună cu Isus (Col 1,18).

Din păcate suntem obișnuiți să privim această unitate numai în sens orizontal, pământesc: în vreme ce azi, noi, cei ce trăim în acest timp, formăm cu Isus o unitate supranaturală. Semiții gândeau mai dinamic, istoric: suntem o unitate, suntem "una" cu cei ce au existat înaintea noastră și cu cei ce vor fi după noi. Isus e născut din genealogia lui Avraam, noi - din cea a lui Hristos. Se aplică aici, așadar, legi ale eredității care depășesc legile naturii: Hristos vine în lume, vine la noi, iar noi mergem la El.

 

Genealogie spirituală

Importanța genealogiei în Scriptură derivă din concepția despre creație. Dumnezeul Bibliei este viu, deci creează un om viu, purtător și donator de viață. Asta se exprimă în Geneză prin binecuvântarea divină: "Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat și femeie i-a făcut. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creșteți și înmulțiți-vă!" (Gen 1,27-28).

Vechiul Testament înțelegea porunca mai ales în sens material, de aceea în multe ocazii laudă fertilitatea femeilor și funcția pe care o au mamele de a perpetua poporul. Eva se bucură când, prin voința lui Dumnezeu, îl naște pe primul său fiu (Gen 4,1); în tot Vechiul Testament mamele lipsite de copii plâng și se consideră excluse de la binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar multe dintre ele, începând cu Ana, mama profetului Samuel (1Sam/1Rg 1), până la Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul (Lc 1) reprezintă prevestirea unei noi fertilități spirituale, pe care Hristos o realizează în Biserică. În Biserică sunt mulți tați și mame care generează și-l hrănesc spiritual pe aproapele lor, pentru a crește în plenitudinea unor fii ai lui Dumnezeu. Conciliul Vatican II subliniază sarcina părinților de a-și ajuta fiii și în creșterea spirituală.

 

Căutarea identității

"Identitate" este un termen modern, care exprimă programul unei sănătoase evoluții vitale: procesul prin care se întăresc elementele care fac parte din organism și se exclud cele nocive, care îl slăbesc. Este ceva asemănător capacității pictorilor de a imprima pe pânză trăsăturile elective ale temei operei, eliminând tot ceea ce e incoerent sau în dizarmonie cu ea. Este ceea ce face omul în viața sa. Dar, din păcate, omul aplică acest principiu doar în sens material și egoist, alegând, de exemplu, numai ceea ce îl ajută să câștige mulți bani, ceea ce îi place sau ceea ce îl distrează.

Creștinismul ne învață că suntem un singur corp cu Hristos. Identitatea noastră vine tocmai din uniunea și din relația cu alții. În Biserică, această unitate se obține trăind în tradiție. "În calitate de catolic am o experiență de două mii de ani - spunea un gânditor creștin; vreau să retrăiesc în mine toată frumusețea spirituală pe care au trăit-o înaintea mea sfinții și oamenii geniali ai creștinismului".

Cine face parte dintr-o mare națiune, de regulă se mândrește cu această apartenență. Dar e doar o iluzie. Unica adevărată apartenență este aceea la unitatea tuturor în Hristos.

Cardinal Tomas Spidlik
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire