LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Sâmbătă - Glasul profeților
(Mt 17,10-13)

Discipolii l-au întrebat: "De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?" El le-a răspuns: "Într-adevăr Ilie trebuie să vină și va restabili toate. Eu însă vă spun: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ceea ce au vrut. Tot așa va trebui să sufere și Fiul Omului din partea lor". Atunci discipolii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.

 

Pentru ce dar spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

Era o convingere generală că imediat înainte de venirea lui Mesia se va arăta din nou Ilie, considerat cel mai mare dintre profeți. Isus afirmă că Ilie a venit deja: este Ioan Botezătorul. În chestiune aici nu e o persoană sau alta, ci faptul că venirea lui Isus trebuie să fie anunțată de un profet.

Este aici un înțeles profund, simbolul a ceva ce se adeverește întotdeauna în viața spirituală. Sorțile umane sunt diverse, uneori foarte complicate. Dar autorii spirituali ne asigură că omul, mai devreme sau mai târziu, se întâlnește cu Hristos, și că această întâlnire este, de obicei, precedată de un profet, deci de un om care vorbește în numele lui Dumnezeu și care ne pregătește pentru întâlnirea cu Hristos. Este o mare vocație, dar în viața comună nu are nimic extraordinar. O împlinesc părinții și educatorii pentru tineri; un prieten pentru alt prieten; apoi Hristos însuși ne vorbește în vocea conștiinței. Cine-l iubește cu adevărat aproapele său, îl pregătește cu vorbe alese și cu propriul exemplu, astfel încât să învețe să asculte vocea conștiinței.

 

Ilie, într-adevăr, va veni, și pe toate le va așeza din nou la locul lor

Poporul evreu credea în venirea profetului, căruia îi atribuia o mare putere inovatoare. Profetul Ioan Botezătorul predicase cu entuziasm o înnoire, dar nu toți și-au schimbat viața. Cuvintele pasionate și exemplul personal pot avea mare influență asupra lumii. Dar adesea schimbarea e numai aparentă.

Sfântul Vasile reflectează asupra acestei probleme atunci când vorbește despre problema educației. Apăreau, în vremea sa, așa numitele școli monastice, în care erau primiți băieți pentru a fi crescuți în viața spirituală. Sfântul Vasile se întreba: vor avea succes? Ce le putem da, cu adevărat, acestor tineri? Și răspunde: le putem da trei lucruri: să-i învățăm bune principii de viață, să le dăm un bun exemplu, să-i obișnuim cu buna purtare și cu rugăciunea. Dar restul va depinde de libera voință a adolescentului. Dacă se va decide către bine, va ști deja despre ce e vorba și va fi deja obișnuit. Dar dacă refuză alegerea bună, nici o bună educație nu îl va putea constrânge spre bine. Profeții pregătesc venirea lui Hristos, dar întâlnirea personală cu El rămâne absolut liberă.

 

Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte-au vrut; tot așa va pătimi și Fiul Omului de la ei

Vechiul Testament, spune Sfântul Pavel, era o călăuză, adică îndruma spre Hristos (Ga, 3,24). Și azi instrucția religioasă a tinerilor este pedagogie. Există însă o mare diferență între acest învățământ și cel de canto sau de pictură, sau al poeziei, a căror deprindere este legată de talent.

Viața religioasă nu e doar o materie de învățământ. Cine știe să cânte primește aplauze și laude. Dar nu poate conta pe succes cel care a ales să-L urmeze pe Hristos; ba mai mult: va fi dușmănit de mulți, și numeroși vor fi și cei care-i vor combate pe cei ce-L urmează.

Sfinții erau perfect conștienți de această situație; de aceea, de fiecare dată când alegeau binele, se așteptau la ură și dificultăți. Mai mult, ostilitatea îi confirma în convingerea că se află pe drumul bun. Astfel, cu curaj, mergeau înainte.

Cardinal Tomas Spidlik
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire