LITURGIE

Luni - Nu sunt vrednic
(Mt 8,5-11)

Intrând în Cafarnaum, a venit la el un centurion rugându-l: "Doamne, servitorul meu zace în casă, paralizat, suferind groaznic". El i-a spus: "Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca". Dar centurionul i-a răspuns: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat. Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: "Du-te!", iar el se duce, şi altuia: "Vino!", iar el vine, şi servitorului meu: "Fă aceasta!", iar el face". Auzind, Isus a rămas uimit şi a spus celor care îl urmau: "Adevăr vă spun că nu am găsit la nimeni în Israel o astfel de credinţă. De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob.

Doamne, nu sunt vrednic

Din versetul paralel al Evangheliei după Luca (Lc 7,1-10), ştim că era vorba despre un păgân simpatizant al evreilor, pentru care el construise chiar o sinagogă la Capernaum. Centuria era o unitate inferioară a infanteriei romane, prin urmare centurionul nu era un ofiţer important. Nu întotdeauna centurionii proveneau din Italia; al nostru venea, probabil, din învecinata Sirie şi, poate de aceea, vorbea bine limba folosită în Palestina. Romanii nu aveau o prea mare stimă pentru evrei, dar admirau modul lor de a-şi trăi religia. În acea vreme în imperiul roman diversele religii erau în decadenţă, şi poate şi pentru asta centurionul nostru din armata de ocupaţie arăta că simte un mare respect pentru legea care le interzicea evreilor să intre în casa vreunui păgân. Din acelaşi motiv, în timpul procesului contra lui Isus, Pilat va ieşi din pretoriu ca să vorbească poporului (In 18,29). Se prea poate ca atitudinea centurionului să fie datorată prudenţei politice, dar Biserica vede în ea un semn de umilinţă, până într-acolo încât noi şi acum repetăm fraza centurionului înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie.

Spune doar un cuvânt

Expresia centurionului este admirabilă: "Spune doar un cuvânt". O justifică el însuşi prin parabola care urmează: aşa cum el comandă soldaţilor, tot aşa presupune că Isus are sub ordinele Sale o armată invizibilă care acţionează în lume. Oricare ar fi gândul care îi dictează comportamentul, el este în mod tipic unul biblic. Dumnezeu a creat lumea cu cuvântul Său şi dă puterea cuvântului tuturor celor cărora le încredinţează o misiune. În Vechiul Testament era vorba mai ales de profeţi, iar printre ei, de exemplu, Ieremia. Dumnezeu l-a asigurat de a-l fi ales deja din sânul matern. "mai înainte de a fi ieşit din pântece te-am sfinţit, profet pentru neamuri te-am rânduit" (Ir 1,5), "te-am pus ... ca să smulgi şi să arunci la pământ şi să nimiceşti şi din nou să zideşti şi să răsădeşti" (Ir, 1,10) - şi toate acestea cu puterea cuvântului. Ce vom spune atunci despre cuvintele lui Cristos, care este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat? Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nu (Mc 13,31); ele îşi vor păstra forţa până la sfârşitul lumii. Dar astăzi? Ce altceva este rugăciunea pe care o spunem prin intermediul Domnului nostru Isus Hristos? Pronunţăm doar nişte cuvinte, şi, totuşi, credem că prin aceste cuvinte se va vindeca mizeria lumii.

Mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni

Isus anunţă salvarea lumii păgâne, pentru că militarul păgân a pronunţat un cuvânt care are o forţă specială: un cuvânt de umilinţă. Autorii spirituali aseamănă sufletele cu vasele pe care femeia, din porunca profetului Elisei, trebuia să le umple cu untdelemn (4Rg 4,4). Când vasele erau goale, uleiul curgea. Untdelemnul este simbolul graţiei lui Dumnezeu. Pentru ca ea să ne poată atinge, inima noastră trebuie să se golească de dorinţele lumeşti şi să se deschidă pentru glasul Domnului.

Decăderea religiei păgâne crea în suflete un mare gol, un teren potrivit pentru primirea Evangheliei. În fond, era o situaţie asemănătoare cu cea din zilele noastre: şi cultura actuală lasă în inimi un vid - un gol al spiritului, al idealurilor, al frumuseţii. Cei ce îl resimt sunt pregătiţi să asculte mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu.

Cardinal Tomas Spidlik