LITURGIE

ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. IX: CULTUL ŞI SĂRBĂTORILE SFINŢILOR

7. Sfântul Ioan Botezătorul

Întâmplările minunate petrecute la naşterea lui Ioan Botezătorul, misiunea lui înaltă de profet al Celui Preaînalt, de Crainic trimis să pregătească lui Cristos calea, sfinţenia pe care Cristos i-a lăudat-o în public, martiriul său glorios, i-au atras veneraţia întregii Biserici. Spre deosebire de cultul local al celorlalţi sfinţi, cultul sfântului Ioan Botezătorul are un caracter universal deja din secolul IV. Constantin îi închină o bazilică la Ostia, una la Albano, una la Constantinopol, îi dedică lui faimosul baptister din Lateran (care îi va împrumuta numele şi bazilicii de alături), precum şi celor mai multe baptistere antice. La sfârşitul secolului IV găsim urme ale cultului său la Sicaruza - faimoasele catacombe ale acestui oraş datând din secolul III purtau numele lui - la Torino, în Campania, în Egipt, în Africa, în Palestina unde la Sebaste erau cinstite moaştele sale împrăştiate apoi în timpul domniei lui Iulian Apostatul.

Cea mai veche sărbătoare închinată lui e cea de la 24 iunie, atestată de cel puţin 11 scrisori ale sfântului Augustin: "Solos duos natales celebrat Ecclesia, cuius et Chisti" - afirmă sfântul Augustin. Afirmaţia nu este tocmai exactă deoarece Roma celebra naşterea sfintei Agneza la 26 ianuarie.

E foarte posibil totuşi că înaintea acestei sărbători a existat în răsărit o altă sărbătoare pusă în legătură cu botezul Domnului (Epifania). In sprijinul acestei afirmaţii stă liturgia armeană şi bizantină care îl sărbătoreşte pe sfântul Ioan Botezătorul în prima vineri după Epifanie, precum şi papirusul liturgic de la Fajium (secolul IV) care o menţionează la 5 ianuarie.

Potrivit cuvintelor îngerului adresate Mariei, naşterea lui Ioan a precedat cu şase luni naşterea lui Isus. De aceea, când în Occident s-a fixat sărbătoarea naşterii lui Isus la VIII Kalendae Iulii (24 iunie); diferenţa de o zi se explică prin faptul că decembrie are 31 de zile, iar iunie numai 30.

Poate că la această dată s-a ajuns şi pe altă cale. Mulţi Sfinţi Părinţi, ca de pildă sfântul Ambroziu, sfântul Augustin, sfântul Ioan Gură de Aur, erau convinşi că Zaharia a fost mare preot. Cum marele preot nu putea intra în Sancta Sanctorum decât o singură dată pe an la sărbătoarea Corturilor, adică la sfârşitul lunii septembrie, rezultă că Ioan a fost zămislit la sfârşitul acestei luni şi s-a născut la sfârşitul lui iunie.

La Roma şi în Occident cultul sfântului Ioan Botezătorul a cunoscut rapid o importanţă extraordinară. La Roma i-au fost dedicate cel puţin 20 de biserici; 27 de papi au voit să-i poarte numele.

În Galia sărbătoarea lui era precedată ca şi în Orient de două săptămâni de post; era unica dintre sărbătorile sfinţilor pe care Conciliul din Agde (505) o punea pe picior de egalitate cu Paştele şi Rusaliile.

Sacramentarul Leonian cuprinde cinci liturghii pentru această sărbătoare, iar cel Gregorian cuprinde trei. Era considerată drept Crăciunul de vară şi de aceea se celebrau trei liturghii până în secolul XI, exact după modelul Crăciunului de iarnă: una în ajun la încheierea postului, a doua noaptea, a treia în zori.

Solemnitatea era însoţită pretutindeni de obiceiuri populare, uneori superstiţioase, care s-au menţinut alterate până în zilele noastre: de pildă obiceiul de a se aprinde focuri pe munţi seara în ajun - focurile sfântului Ioan sau obiceiul de a se scălda în această zi în mare - despre amândouă obiceiuri vorbea deja sfântul Augustin.

Clasicele imnuri ale oficiului au fost compuse de ilustrul călugăr de la Monte Cassino, Pavel Diaconul (+789); faptul că sfântul Ioan Botezătorul este titularul bisericii de la Monte Cassino l-a determinat să le compună. Adaugă legenda că într-o sâmbătă sfântă pe când se pregătea să cânte «Exultet», a fost lovit de muţenie; a compus aceste imnuri în speranţa că se va repeta minunea petrecută cu tatăl Botezătorului şi îşi va recăpăta glasul.

Biserica latină celebrează la 29 august încă o sărbătoare dedicată acestui sfânt: tăierea capului. Nu s-a fixat în această zi fiindcă ar fi aniversarul martiriului său. Beda Venerabilul spune că s-a fixat această dată fiindcă în această zi s-a găsit capul la Cosilaos, lângă Calcedonia, puţin timp înainte de anul 391. De fapt această zi este aniversarul dedicării unei biserici la Sebasta, în Samaria, către jumătatea secolului IV: aici era venerat mormântul lui Ioan Botezătorul şi al profetului Ilie. Sărbătoarea a apărut mai întâi în Orient.

Vechea sărbătoare din Orient a zămislirii lui Ioan Botezătorul s-a mai păstrat numai în biserica bizantină, la data de 23 septembrie.