LITURGIE

ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. VIII: CICLUL SANCTORAL (PROPRIUM SANCTORUM)

7. Naşterea Maicii Domnului. 8 septembrie

"Toată făptura să cânte de bucurie, să tresalte şi să participe la veselia acestei zile. Căci această zi este ziua în care Creatorul şi-a construit templul, astăzi este ziua în care, printr-un plan minunat, creatura devine locuinţa aleasă a Creatorului" (sfântul Andrei din Creta).

Şi această sărbătoare s-a născut în răsărit către jumătatea secolului V, probabil la Ierusalim unde tradiţia casei în care a venit pe lume Maica Domnului era foarte vie. Nu cunoaştem pentru ce s-a ales ziua de 8 septembrie pentru a sărbători naşterea Mariei. E posibil ca data iniţială a acestei sărbători să fi fost în legătură cu consacrarea unei biserici închinate sfintei Ana, biserică ce se afla în apropierea piscinei numite "a oilor". Versiunea potrivit căreia sfântul episcop Maurilius ar fi orânduit sărbătoarea Naşterii Mariei în anul 430 după ce, în noaptea de 8 septembrie, ar fi auzit îngerii cântând în coruri în semn de bucurie pentru venirea pe lume a Fecioarei, e lipsită de probabilitate.

Primul document al acestei sărbători îl constituie un imn compus între 536-556, de către renumitul imnograf, sfântului Roman Melodul, în care e pusă în versuri admirabile povestirea din protoevanghelia sfântului Iacob.

În Occident sărbătoarea naşterii Maicii Domnului nu a pătruns probabil înainte de secolul VII. Prima dată o găsim menţionată şi la Roma. La Milano a fost introdusă abia la începutul secolului XI.

Recent papa Pius X a scos Naşterea Maicii Domnului din rândul sărbătorilor de poruncă.

Toate documentele vechi scot în evidenţă faptul că numai doi sfinţi au privilegiul de a li se sărbători naşterea pentru viaţa pământească: sfântul Ioan Botezătorul şi Sfânta Fecioară Maria.