LITURGIE

ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. VIII: CICLUL SANCTORAL (PROPRIUM SANCTORUM)

5. Buna Vestire. 25 martie

Marialis cultus notează cu privire la această solemnitate: "Pentru solemnitatea Intrupării Cuvântului, printr-o hotărâre justificată a fost reluată în Calendarul Roman vechea denumire de Annuntiatio Domini". Dar celebrarea a fost şi este o sărbătoare îngemănată a lui Cristos şi a Fecioarei: a cuvântului care devine Fiul Mariei şi a Fecioarei care devine Mamă a lui Dumnezeu. In ceea ce priveşte pe Cristos, Orientul şi Occidentul, în nesecatele bogăţii ale liturgiilor lor, celebrează această solemnitate comemorând acel «Fiat!» aducător de mântuire al Cuvântului Intrupat. In ceea ce priveşte pe Maria, celebrează sărbătoarea noii Eve, Fecioara ascultătoare şi fidelă, care pronunţând acel «Fiat!» generos a devenit, prin lucrarea Duhului Sfânt, Mamă a lui Dumnezeu.

Deşi relatarea Vestirii Mariei de către îngerul Gabriel (care constituie pagina cea mai frumoasă din Evanghelie, referitor la Sfânta Fecioară) este reflectată în cele mai vechi formule ale crezului şi în picturile din catacombe sfintei Priscila încă din secolul II, totuşi ea a devenit obiectul unei solemnităţi deosebite şi a intrat în calendarul liturgic abia în secolul VI.

Unii liturgişti, bazându-se pe un pasaj obscur din peregrinatio şi pe faptul sigur că la Nazaret exista în secolul IV o bazilică ridicată pe locul unde a fost casa Sfintei Fecioare, sunt de părere că sărbătoarea Bunei Vestiri se celebrează în biserica din Ierusalim deja la sfârşitul secolului IV. E foarte probabil că misterul Bunei Vestiri nu a dat naştere multă vreme unei sărbători speciale, deoarece Biserica antică îl vedea indisolubil legat de misterul Naşterii lui Cristos. Abia în secolul V, când a crescut importanţa Crăciunului şi s-a format un scurt ciclu al naşterii Domnului, «Buna Vestire» s-a desprins de nucleul său iniţial, s-a transformat într-o sărbătoare autonomă a Mariei şi a fost aşezată la locul ei normal.

Primele mărturii sigure ale sărbătorii le avem din secolul VII: în Orient în "Chronicon Paschale" din Alexandria (624) şi în decretul 25 al Conciliului din Trullo (692); în Occident în Sacramentul gelazian şi în canoanele Conciliului din Toledo (656) din care rezultă că sărbătoarea era celebrată "in multis ecclesiis a nobis et spatio remotis et terris".

Din mărturiile amintite se poate deduce că Buna Vestire a fost stabilită de la bun început pentru data de 25 martie. Această dată este menţionată deja din secolul III; după cum am văzut, la formarea sărbătorii Crăciunului din primele veacuri s-a creat opinia că Isus s-a întrupat la echinocţiul de primăvară, adică, la data când a fost creată lumea şi primul om. Introducându-se Buna Vestire pe data de 25 martie a apărut inconvenientul că trebuia celebrată o sărbătoare tocmai în quadragesimă, timp în care potrivit obiceiului riguros al Bisericii antice orice solemnitate era interzisă. Dificultatea a fost rezolvată în mod diferit. In Orient Conciliul din Trullo a stabilit să se facă o excepţie de la regulă şi a declarat că sărbătoarea Bunei Vestiri trebuie celebrată cu jertfa euharistică la această dată, indiferent când cade, chiar şi duminica. Aceeaşi linie a urmat-o şi biserica din Roma.

În Spania, dimpotrivă, Conciliul din Toledo a considerat că "eadem festivitas non potest celebrari condigne, cum interdum quadragesimae dies, vel paschale festum videtur incumbare...; cum etiam et ipsam Incarnationem Verbi non convenient tunc celebritatibus praedicari, quando constat idipsum Verbum post partum carnis Maria resurrectionis attolli" şi a decretat ca sărbătoarea să se ţină pe 18 decembrie: "ante octavum diem quo natus est Dominus, Genitricis quoque eius dies habeatur celebrerimus et praeclarus". Cu timpul biserica romană a admis (în secolul XVII) o sărbătoare, dispărută astăzi, pe data de 18 decembrie: Expectatio partus B.M.V., care a însemnat de fapt o dublare a sărbătorii Bunei Vestiri. Potrivit normelor actuale, sărbătoarea se celebrează pe data de 25 martie. Când această zi cade duminica, se anticipă sâmbătă 24 martie.

Conciliul Vatican II stabileşte o analogie între Buna Vestire şi Rusalii, între Maria şi Biserică. Decretul Ad Gentes notează: "In ziua de Rusalii a început activitatea apostolilor în acelaşi mod în care, Cristos fusese zămislit prin lucrarea Duhului Sfânt în Sânul Fecioarei Maria" (nr. 4). Duhul Sfânt a intervenit la Buna Vestire pentru ca să se nască Cristos, Capul, tot el a intervenit la Rusalii pentru ca să se nască membrele lui Cristos, Biserica. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au tratat această problemă a raporturilor: Maria - Biserica. Cel mai frumos a exprimat aceste raporturi abatele Isac a Stella: "Amândouă mame, amândouă fecioare, amândouă zămislesc prin lucrarea Duhului Sfânt. Amândouă dau Tatălui fii fără păcat. In Tabernacolul Mariei, Cristos a rămas nouă luni, în tabernacolul credinţei Bisericii, va rămâne până la sfârşitul lumii".