ISTORIE

PARTEA II
EVUL MEDIU (800-1517)

42. PAPII SECOLELOR AL XVI-LEA ŞI AL XVII-LEA

Până la Conciliul de la Trento

213. Pius III (1503), un adevărat om pios, a pontificat doar 25 de zile.

214. Iuliu II (1503-1513) s-a dorit un papă războinic, având prima preocupare recucerirea teritoriilor pierdute: Bologna, Veneţia şi Parma, lansând, pentru prima dată, ideea unificării Italiei într-un singur stat, anticipând, cu 300 de ani, "risorgimonto italiano" din secolul al XIX-lea. Sub el s-a iniţiat măreaţa operă a reconstruirii Bazilicii Sfântul Petru din Vatican. A fost un mare mecenat al artiştilor, îndeosebi al lui Michelangelo şi Rafael.

215. Leon X (1513-1521), spirit blând, împăciuitor, i-a iertat pe cardinalii adversari, chiar şi pe Machiavelli, marele său adversar direct. Pe Francise I, regele Franţei, îl opri, cu prietenie, să cucerească Roma. Pe Luther îl crezu un frate beţiv şi-l duru faptul că a trebuit să-l excomunice ca eretic. A fost un sprijinitor al artiştilor şi continuator al zidirii Bazilicii Sfântul Petru.

216. Adrian VI (1522-1523) a fost pedagog al împăratului Carol V. Primi alegerea de papă numai ca să nu ofenseze pe Dumnezeu, căci nu se dorea pontif, de aceea nu primi onoruri. Reformă Curia Romană, excluzând din ea paraziţii, curtezanii, poetii închipuiţi şi bufonii.

217. Sfântul Clemente VII (1523-1534) a fost de partea regelui Franţei, în lupta dintre Franţa şi Spania; poporul roman ajunse să strige: "Trăiască regele Franţei, împăratul întregii lumi!". Căzând prizonier Francise I, se constitui Liga Sfântă pentru eliberarea Italiei de sub dominaţia germano-spaniolă. Carol V făcu să intervină Georg Frundsberg cu 13.000 de luterani fanatici; care înfăptuiră "masacrul Romei", 6 zile de măceluri oribile. Carol fiind iertat se pocăi, dar apăru problema lui Henric VIII al Angliei, care pretinse divorţ pentru a se căsători cu Ana Boleyn. Papa muri de atac de inimă provocat de Schisma Anglicană.

218. Paul al III-lea (1534-1549) îşi dedică viaţa "Reformei Catolice" care începu prin Conciliul de la Trento, inaugurat în 13 decembrie 1545.

După Conciliul de la Trento (1545-1563)

219. Iuliu III (1550-1555), ales după 3 luni de conclav, prin compromis, deveni susţinătorul reformei Curiei Romane acoperită de trei păcate: avariţia, nedreptatea şi luxul. Renunţă la redobândirea cetăţii Parma, pentru a nu provoca război. Se preocupă mult de reîntoarcerea Angliei la catolicism şi de continuarea Conciliului Tridentin, murind din cauza unei cure dietetice greşită.

220. Marcel II (1555) fu imortalizat prin frumoasa "Missă" pe care marele muzician Pier Luigi da Palestrina i-a dedicat-o, deşi la început se opuse oricărei celebrări liturgice cu orice gen de muzică, pentru a curma abuzurile ruşinoase. Dar, dedicându-i-se Missa de către Palestrina, abandonă propunerea de suprimare a muzicii polifonice. Nu accepta aniversări în onoarea lui, nici nepotisme, gândindu-se chiar la desfiinţarea Gărzii elveţiene. Toţi cei ce doreau timpuri noi, nădăjduiau în el, dar el muri numai după 20 de zile de pontificat.

221. Paul IV (1555-1559) avea deja 79 de ani când a fost ales papă prin compromis. Adevărat literat, caracter îndrăzneţ şi vioi, s-a ocupat energic de reforma Bisericii.

222. Pius IV (1559-1565), după 4 luni de conclav, este ales şi aclamat. A fost protector al nepotului său Carol Borromeo, "mâna dreaptă" a papei, prin al cărui merit reîncepu şi se încheie Conciliul de la Trento. Complotul împotriva sa din cauza reformelor îl supărară grav şi muri în braţele Sfântului Carol Borromeo şi Sfântului Filip Neri.

223. Sfântul Pius V (1565-1572) duse o viaţă de extremă penitenţă. Luptă pentru aplicarea Reformei bisericeşti, alungând majoritatea prostituatelor din Roma, care se numărau cu miile. Dădu impuls Inchiziţiei şi voi să aplice Conciliul prin 102 bule, în numai 5 ani. Sub pontificatul său a avut loc marea victorie navală repurtată împotriva turcilor la Lepanto, în 1571.

224. Grigore XIII (1572-1585). În aplicarea canoanelor Conciliului, se produse dezorganizare. El are merite în fondarea Universităţii Teologice din Roma, azi Universitatea Gregoriană. Tot el introduce calendarul gregorian. În timpul său are loc crunta "Noapte a Sfântului Bartolomeu", în Franţa. Unica lui consolare a fost succesul misiunilor în China şi Japonia.

225. Sixtus V (1585-1590). Cu mâna de fier, a restaurat ordinea în Roma, apoi se dedică operei edilitare a Cetăţii, ridicând Obeliscul în Piaţa Sfântul Petru, Cupola Sfântului Petru, Universitatea din Roma şi Biblioteca Vaticană. Este îngropat în bazilica Sfânta Maria Maggiore, într-un mormânt de el pregătit.

226. Urban VII (1590) i-a ajutat mult pe săraci. A murit de malarie după numai 13 zile de pontificat.

227. Grigore XIV (1590-1591). După "profeţia Sfântului Malachia", care circula în popor, trebuia ales cardinalul Simoncelli, dar conclavul îl alese pe milanezul Niceolo Sfrodato, numit apoi papă Grigore XIV. Mare ascet, blând, simplu, naiv şi fără autoritate, a fost înconjurat de persoane obtuze şi incompetente. În timpul său muri de ciumă, în Roma, Sfântul Aloisiu Gonzaga.

228. Inocenţiu IX (1591), erudit, generos, foarte slab din cauza pocăinţei foarte aspre, a făcut multe reforme bune, dar a murit la numai două luni după numire, poporul socotindu-l un sfânt.

229. Clemente VIII (1592-1605), bun politician, supuse pe Henric IV al Franţei, iertă pe Filip II şi aşteptă diplomatic moartea acestuia, pentru a-l domina pe Filip III, succesorul. Condamnă familia Cenci (mama, fiica şi fiul) fiindcă şi-au ucis tatăl. Condamnă pe Giordano Bruno, dominican, păgân şi panteist, care justifica prostituţia şi admitea poligamia, ca şi violenţa. După 6 ani de proces, Giordano Bruno este ars pe rug, în 17 februarie 1600. A purtat corespondenţă cu Mihai Viteazul, domnitorul român, pe care-l protejă împotriva duşmanilor săi maghiari şi austrieci. Muri de apoplexie după 13 ani de pontificat.

230. Leon XI (1605), ales la 1 aprilie, întronat în 10 aprilie, luă în stăpânire reşedinţa pontificală Sfântul Ioan din Lateran dar, în aceeaşi zi, muri.

231. Paul V (1605-1621), simplu, pios, sever, favoriză pe nepotul său Scipione Borghese, care construi faimoasa vilă Borghese, numită "delicia Romei". Luptă împotriva Veneţiei dominată de ex-teologul Paul Sarpi; lansă excomunicarea împotriva Dogelui şi interdicţia împotriva Veneţiei.

232. Grigore XV (1621-1623) a fost un eminent jurist, mecena al artiştilor, autor al constituţiei "Aeterni Patris Filius" ce introduce o severă ordine în secretul conclavului. Fondă, în 1622, Congregaţia "De Propaganda Fide", ministerul pentru misiuni.

233. Urban VIII (1623-1644) a fost un om cu largi vederi, generos, însă favoriză nepotismul. Cumpără Castelul Gandolfo şi regulariză disciplina pentru declararea sfinţilor, aflată în vigoare şi azi. Sub el este condamnat Galileo Galilei, care muri în 1642, cu binecuvântarea Papei. Acesta, de fapt, a fost străin de condamnarea lui Galileo, condamnare făcută de un tribunal bisericesc ce urma ideile "ştiinţifice" ale timpului.

234. Inocenţiu X (1644-1655), ales după două luni de conclav, a trebuit să lupte imediat împotriva a trei cardinali din familia Barberini (nepoţii precursorului său), acuzaţi că s-au îmbogăţit din averile Bisericii. În timpul pontificatului său, în viaţa curţii Vaticanului s-au amestecat soţia şi nora fratelui său, Pamfiliu Pamphili, fapt ce a umbrit pe nedrept şi viaţa papei, atrăgând multe calomnii la adresa lui. Sub pontificatul său s-a încheiat Pacea de la Westfalia, potrivit căreia orice religie e validă şi fiecare cetăţean poate considera bună acea credinţă care este a suveranului său. Condamnă Jansenismul, în 31 mai 1651. Când muri, corpul său fu expus trei zile în catedrala Sfântul Petru şi nu avu nici măcar omagiul părinţilor săi.

235. Alexandru VII (1655-1667) excela prin bunătate, cultură şi înţelepciune. Ţinea totdeauna în mână un crucifix pentru cinstirea lui Cristos. În timpul pontificatului său este convertită la catolicism regina Cristina a Suediei, renunţând la coroana regală.

236. Clemente IX (1667-1669) era autor de piese de teatru, care serviră la ridicarea moralităţii teatrului roman. Fu iubit pentru marea sa bunătate, având ca motto: "Clemente cu alţii, dar nu cu sine". Se spune că deveni proverbial cuvântul său: "Aprobăm". Îşi dedica zilnic ore pentru mărturisirea poporului, în Bazilica Sfântul Petru. În fiecare zi prânzea cu câte 13 săraci şi-i servea el însuşi; vizita des bolnavii. Muri de inimă, după o viaţă de sfânt.

237. Clemente X (1670-1676), ales după 4 luni de conclav împotriva dorinţei lui, având deja 80 de ani, fu adus pentru instalare în Capela Sixtină. Avea temperament de înger, dar nu ştia să guverneze, încredinţând practic conducerea Bisericii ajutorului său, cardinalul Paluzzi.

238. Inocenţiu XI (1676-1689) se rugă în genunchi să nu fie ales papă. Hotărî suprimarea festivităţilor încoronării pentru a da banii săracilor. Dezrădăcină orice nepotism. În timpul său turcii asediară Viena (1683), iar meritul înfrângerii turcilor a fost atribuit protecţiei Sfintei Fecioare. Hotărî construirea unei biserici dedicată victoriei Sfintei Maria . Trebui să lupte împotriva lui Ludovic XIV al Franţei pentru "cele patru articole galicane". Muri împăcat cu regele francez.

239. Alexandru VIII (1689-1691) avea 79 de ani, dar era încă destul de lucid. A fost nepotist, dar este ultimul papă defăimat pentru obiceiul favorizării rudeniilor. Pentru această slăbiciune a fost răsplătit cu o mare nerecunoştinţă.

240. Inocenţiu XII (1691-1700) avea 76 de ani, dar era încă sănătos şi viguros, iubit de toţi. Stârpi definitiv plaga nepotismului, interzicând orice serviciu rudeniilor papei. Avu o mare dragoste pentru săraci, pe care-i numea "nepoţii mei". Dădu palatul din Laterano, sediul papei, săracilor. Trăia cu două lire pe zi, restul dându-i săracilor. Populaţia îl purta în triumf, deshămând caii de la căruţa papală şi purtându-l pe umeri. Avu curajul să-l îmblânzească şi să-l supună pe Ludovic al XIV-lea şi nu ezită să rupă relaţiile cu Viena din cauza obrăzniciei ambasadorului vienez. Luptă împotriva quietismului, supunându-l pe Fénelon. Este pomenit pentru că a construit palatul Montecitorio, care deveni reşedinta Papei.