ISTORIE 

Antichitatea și Evul Mediu
pr. Ioan Bota

achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PARTEA II
EVUL MEDIU (800-1517)

39. PAPII SECOLULUI AL XII-LEA

  1. Pascual II (1099-1118) se resemnă să accepte numirea de papă, știind bine că nu va fi acceptat de Enric IV, care-l contrapunea pe antipapa Clemente III. Dar Enric IV muri împăcat cu Biserica. Fiul lui, Enric V, îl închise pe papă, reușind să-i smulgă încoronarea imperială. La moartea contesei Matilda a Canossei, papa, rămas fără apărare, fugi la Albano, se reîntoarse apoi la Roma, murind subit. Nici o piatră nu marchează mormântul acestui papă nefericit.

  2. Gelasiu II (1118-1119) era din familia Crescenzi, călugăr la Monte Cassino. Ales, este dus la Roma călare pe un catâr. Dar Cencio Frangipani, împuternicitul împăratului, îl prinse de gât, îl aruncă la pământ și-l călcă în picioare. Fu eliberat din această strâmtoare de popor. La sosirea împăratului Enric V, papa nu rămase, ci fugi la Gaeta. Sosit, împăratul alese un antipapă, iar pe Gelasiu îl excomunică, apoi împăratul se reîntoarse în Germania. Papa se reîntoarse la Roma. Peste o lună Frangipani îl făcu a doua oară pe Papă să fugă în Franța, trecând prin Pisa, unde consacră noul Dom. Muri la Cluny, după ce aprobă Ordinul Templierilor și Ierusalimitenilor.

  3. Calixt II (1119-1124) era episcopul Vienei. Refăcu pacea între regele Angliei și Franței. Când sosi la Roma îl salvă de furia poporului pe antipapă, iar în 1122, prin Concordatul de la Worms, refăcu pacea cu Enric V. În timpul lui se celebra Conciliul I de la Lateran.

  4. Onoriu II (1124-1130). Pontificatul său a fost liniștit, dar sfârșitul său dădu prilej de convulsii între două noi partide, guelfii și ghibelinii.

  5. Inocențiu II (1130-1143) a fost ales împreună cu Anaclet și schisma dură 8 ani. Inocențiu II fugi în Franța, fiind apărat de regele Ludovic VI. Reîncepe lupta între imperiu și papalitate, iar împăratul Lothar devine de-a dreptul vasalul papei. Murind antipapa Anaclet II, este ales un alt antipapă, Victor V, care totuși renunță. Se celebra Conciliul II Lateran, dar izbucnind dezordini în Roma, papa muri de supărare.

  6. Celestin II (1143-1144) a trebuit să lupte împotriva lui Arnold de Brescia și împotriva lui Abelard, mare maestru universal, dar întru-câtva eretic. E amintit prin obiceiul de a adopta un "motto" care să exprime programul pontificatului său, acceptat și de papii succesori. Muri numai după 5 luni.

  7. Lucius II (1144-1145). Cu el se inițiază seria papilor amintiți de Sfântul Malachia, episcop de Armagh, Irlanda. De-a lungul timpului a străbătut o profeție despre un "Petru Romanus" și despre sfârșitul lumii, când Roma va fi distrusă și înspăimântătorul Judecător va judeca poporul său. Această profeție a fost publicată în 1595 (după 450 de ani), dar istoricii nu o crezură. Pontificatul său dură 11 luni și 15 zile.

  8. Eugeniu III (1145-1153), abia ales, se vede silit să fugă, căci poporul nu-l dorea. Era discipolul Sfântului Bernard. Reîntors la Roma, este silit să fugă din nou. Sfântul Bernard intervine cu o scrisoare înfocată, spunând: "Roma fără Papă este ca și corpul fără cap, capul fără ochi, ochiul fără lumină." Papa, sub influența Sfântul Bernard, hotărî Cruciada a II-a. Reîntors la Roma, muri subit. Pius al XI-lea l-a declarat "fericit".

  9. Anastasiu IV (1153-1154) a scris un tratat despre Sfânta Treime. Cu el, guelfii au ajuns susținătorii papalității, iar ghibelinii, susținătorii împăratului.

  10. Adrian IV (1154-1159) este unicul papă englez. Clarifică relațiile între papalitate și Comuna Roma. Trebui să lanseze interdicția împotriva Romei. Poporul roman, pocăit, alungă pe Arnold de Brescia și papa putu să se reîntoarcă la Roma. Dădu Irlanda ca feudă regelui Angliei în schimbul unui ajutor anual pentru papă. Muri recomandându-și mama sărmană milosteniei poporului.

  11. Alexandru III (1159-1181) - un om dotat și cu mari virtuți. Este ales papă împotriva antipapei Victor IV, voit de Barbarossa. Călători în Italia și Franța, unde puse prima piatra la zidirea catedralei Notre Dame din Paris. După antipapa Victor IV apărură alți antipapi: Pascal III și Calist II. Sub pontificatul său trebui să lupte cu Barbarossa și Comuna Romei. El celebră al III-lea Conciliu Lateran și i-a beatificat pe Thomas Becket, ca martir, și pe Sfântul Bernard.

  12. Lucius III (1181-1185) era bătrân și nu voia să accepte numirea. Apoi este constrâns, sub presiunea împăratului, să fugă la Verona. Luptă împotriva ereticilor catari și patarini. Consacră catedrala din Bologna. Muri la Verona, unde este și îngropat.

  13. Urban III (1185-1187) era milanez. Luptă împotriva lui Barbarossa și împotriva Comunei din Roma. Fiul lui Barbarossa veni să se încoroneze la Milano, împotriva voinței papei. Căzând Ierusalimul în mâinile lui Saladin, papa muri de supărare.

  14. Grigore VIII (1187) lansă Cruciada a III-a și proclamă "Treuga Dei", cu oprirea luptelor, de sâmbătă până luni seara. Muri la Pisa, după 2 luni.

  15. Clemente III (1187-1191). De 40 de ani papii nu mai rezidau în Roma, fiindcă Republica Romană nu le permitea. Acest papă se putu reîntoarce la Roma, fiindcă era roman. Se dedică Cruciadei a III-a, împotriva lui Saladin. Victoria creștină se obținu cu grele pierderi.

  16. Celestin III (1191-1098) avea 85 de ani când a fost ales papă. Încoronă pe Henric VI, fiul lui Barbarossa. Henric VI a fost faimos prin ferocitatea sa. Din fericire, muri la 32 de ani. Acest papă luptă pentru împăcarea principilor europeni care se băteau între ei, o mare piedică în succesul cruciadelor.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire