ISTORIE

PARTEA II
EVUL MEDIU (800-1517)

26. SCRIITORI BISERICEŞTI

A. RĂSĂRITENI

Sergiu, patriarhul Constantinopolului (610-638), a compus Acatistul, imn de mulţumire Născătoarei de Dumnezeu că a scăpat Constantinopolul de avari, dar, fiind monotelist, nu este el considerat autorul, ci Gheorghe de Pisidia, coautor.

Maxim Mărturisitorul, în 633, fusese campionul ortodoxiei împotriva monoteliţilor. Împăratul Constant II i-a tăiat limba şi mâna dreaptă, fiindcă a combătut verbal şi în scris dogmatica imperială. Muri în 662, exilat în Colhida. A trăit şi a suferit şi la Roma, alături de Papa Martin I, fiind adept al Primatului papal.

Ion Scărarul, autorul "Scării", egumen venerabil la Sinai, muri în 649. În "Scara" tratează 30 de exerciţii ascetice, ca trepte ale scării pe care urcă monahul până la culmea virtuţii în Paradis.

Ioan Damaschinul, cel mai mare teolog al Răsăritului din veacul VIII, născut în Damasc, ajuns mare demnitar al Califului din Damasc, post din care a demisionat, retrăgându-se monah la mănăstirea Sfântul Sava, lângă Ierusalim. Moare în 749. Opera sa: "Tratat precis despre credinţa ortodoxă" în patru cărţi, este o dogmatică completă; "Apologii", trei cărţi, în favoarea cultului icoanelor, combătând pe inconoclaşti; "Paralele sacre", florilegiu de dogmatică şi morală; el este autorul celor opt glasuri în colecţia "Octoih". A luptat mult împotriva iconoclaştilor. Este doctor al Bisericii şi patronul tinerimii studioase răsăritene.

Teodor Studitul, egumen al mănăstirii "Stoudion" din Constantinopol, contemporan cu patriarhul Nichifor Mărturisitorul (806-815), ambii exilaţi şi maltrataţi de împăratul iconoclast Leon Armeanul. Moare în 826, fiind un mare apărător al primatului papal. În 829 muri şi Patriarhul Nichifor, adept şi el al primatului papal. Sfântul Teodor Studitul caută sprijin la Papa Leon III (785-816), arătând că Papa are autoritate supremă asupra clerului şi patriarhului Bizanţului, care admitea adulterul împăratului Constantin Copronimul, fiul împărătesei Irina (68. Maxime Relet, Histoire générale des peuples. Tome premier, Paris, 1925, p. 352).

Fotius, ajuns patriarhul Constantinopolului, a scris; "Myriobiblion" (Biblioteca), o culegere de dări de seamă despre 279 de cărţi teologice, literare, istorice; "Sintagma", manual în doua părţi: "Nomocanon" - cu legi şi canoane şi "Sinagogia" - o colecţie de canoane aplicate; "Amphilohia", lucrări teologice cu 300 de răspunsuri la 300 de întrebări; alte cărţi polemice împotriva Latinilor, precum "Mystagogia" - purcederea Sfântului Spirit prin Fiul de la Tatăl.

B. APUSENI

1. Sfântul Ieronim (342-420) a tradus Sfânta Scriptură (Vulgata) în limba latină. A mai scris De viris illustribus - 135 capitole cu scriitori bisericeşti.

2. Sfântul Ambrosie. A scris De officiis ministrorum - învăţături pentru clerici.

3. Juveneus, poet. A scris Cântec evanghelic, compus din 330 versuri.

4. Alquin (735-804). A scris De Trinitatis: Viaţa Sfântului Waase, Sfântului Martin, Sfântului Willibrod.

5. Paul Diaconul a scris "Historia gentes Longobardorum".

6. Paulin, patriarhul Aquileii - polemist împotriva adopţioniştilor.

7. Teodulf de Orleans (821), got din Italia. A scris "Gloria, laus et honor" - patru cântece despre Isus Cristos, care se cântă la Florii.

8. Raban Maur (776-856), abate de Fulda (Germania), enciclopedist, a comentat Sfânta Scriptură şi a scris opera "De Universo".

9. Walafrid Strabo (807-849), abate de Reichenau, instructor creştin al Germaniei nordice. A organizat mănăstirea lui ca un centru de studii.

10. Jean Scot Erigene a scris "De la division des natures", expunere filosofică despre Dumnezeu, lume, cu teorii cosmogonice şi teologice uneori greşite.

11. Hincmar de Reims a scris un tratat despre Predestinaţie, despre Sfânta Euharistie, despre dreptul canonic şi a rămas de la el o mare corespondenţă istorică.

12. Smaragde, abate de Saint-Michel, a scris o gramatică latină creştinizată, folosind extrase din Sfinţii Părinţi.

13. Anastase Bibliotecarul a tradus în latină actele Conciliilor VII-VIII ecumenice şi faptele martirilor. A reunit în opera sa, "Historia tripartita", operele lui Necefar Calist, Teophan şi Syncelle.