|
Antichitatea și Evul Mediu pr. Ioan Bota achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină
PARTEA I
ANTICHITATEA CREȘTINĂ (anii 30-800 d.Cr.)
16. PAPII SECOLULUI AL V-LEA
Sfântul Anastasiu (399-402) luptă împotriva Maniheilor și condamnă operele lui Origene. E îngropat în cimitirul Pontiano.
Sfântul Inocențiu I (402-417), născut în Albano, despre el Sfântul Augustin spunea: "Roma locuta, causa finita". Sub el a fost Roma prima dată jefuită. De la el a rămas faimoasa declarație: "Când este în discuție credința, eu cred că toți episcopii noștri frați și colegi trebuie să se adreseze lui Petru".
Sfântul Zosimus (417-418): știm puțin din pontificatul lui.
Sfântul Bonifacius I (418-422): știm că a fost conturbat în activitatea sa de antipapa Eulaliu în 418.
Sfântul Celestin I (422-432) a fost om de mare energie și largă liberalitate; a continuat reconstrucția Romei distrusă de Alaric. Numele său este legat de marea sa operă, "Decretele", care în secolele următoare deveniră "Codice la dreptul canonic". A fost mare prieten cu Sfântul Augustin. Sub el s-a celebrat Conciliul ecumenic din Efes. La un an de la acel conciliu a murit, fiind îngropat în cimitirul Sfânta Priscilla, în care este săpat în perete un episod din Conciliul de la Efes (431). Această capelă a fost distrusă în 817. Osemintele Sfântului Celestin fuseseră duse în bazilica Sfânta Prasedia, iar o parte în catedrala din Mantova.
Sfântul Sixtus III (432-440), preot roman, un timp pare să fi favorizat erezia lui Pelagius, dar apoi o combătu. Reconstrui biserica Sfânta Maria Maggiore, fostă odinioară "liberiana", și construi biserica Sfântul Laurențiu cel Mare.
Sfântul Leon cel Mare (440-461) e primul papă cu numele "cel mare", care semnifică măreția sa. El reuși să-l oprească pe Attila - "biciul lui Dumnezeu" - să prade Roma. Era versat în retorică, teologie, științe, și ne-a lăsat 96 de predici și 173 de epistole, care sunt cele mai celebre din timpul său.
Sfântul Ilarie (461-468), născut la Cagliari, preot roman, a combătut erezia lui Nestorie și apoi a lui Eutichie. Convocă un conciliu la Roma în care se stabili că nu sunt valide hirotonirile preoților bigami, ale celor recăsătoriți, văduvi, analfabeți și persoane mutilate, handicapate. Era mare pasionat al cititului și scrisului, fiind proclamat patronul bibliotecarilor.
Sfântul Simplicius (468-483) a zidit bisericile Sfântul Ștefan Rotondo și Sfânta Bibiana. A continuat la rândul său "opera fundationis" a Liturghiei, inițiată de Papa Leon cel Mare, și a stabilit regula, mai precis, normele ceremoniale ale cultului.
Sfântul Feliciu II (483-492), numit și Felicius III, opus pontificelui Liberiu din 365. Știm puțin din pontificatul său, cu unele date confuze.
Sfântul Gelasie (492-496), african, luptător dârz împotriva ereticilor. I se atribuie un "Sacramentarium" denumit "Gelasianul", cu caracter liturgic. Singur a scris "Liber apologeticus" împotriva senatorului Andromacus, care voise să readucă sărbătorile carnavalurilor "Lupoaicii". O epistolă a sa către împăratul Anastasiu afirma clar primatul Romei. A fost un prevăzător administrator al orezăriilor, al listelor chiriilor (arenzi) și patrimoniilor, averilor pontificale. E îngropat în basilica Sfântul Petru.
Sfântul Anastasiu II (496-498) încercă împăcarea împăratului Anastasie I, care favoriza monofizismul. Era conciliant cu ereticii, dar nu cedând adevărul divin.
Papa Simacus (498-514), ales de clerul ostil împăratului din Constantinopol. Teodoric, regele Ostrogoților, a fost favoritul lui, fapt pentru care a fost acuzat pe nedrept de imoralitate privată, încât a trebuit să se dezvinovățească într-un proces. După patru ani de dezordini, în care clerul urma pe un oarecare Laurențiu, apăru pericolul unei schisme, care dispăru odată cu moartea Papei. Simacus e primul Papă nedeclarat Sfânt.
|
|