ISTORIE 

Antichitatea și Evul Mediu
pr. Ioan Bota

achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PARTEA I
ANTICHITATEA CREȘTINĂ (anii 30-800 d.Cr.)

6. BIRUINȚA BISERICII

Cu toate aceste mari persecuții, Biserica, prin jertfele martirilor și suferințele celor rămași în viață, curați cu inima, triumfă prin împăratul Constantin cel Mare, fiul lui Clorus al Galiei. După ce a fost proclamat ca împărat în Galia, Constantin cel Mare, crescut de mama sa, Sfânta Elena, în spirit creștin, el însuși convingându-se de demnitatea, curajul și nevinovăția creștinilor martirizați, rugat de creștinii din Roma și din întreaga Italie, s-a rugat lui Dumnezeu să-i stea în ajutor și, în 312, a plecat cu oastea împotriva rivalului său la tronul imperial, Maxențiu (acesta îi mai persecuta pe creștinii din împărăția sa). Cum mergea în fruntea oastei sale prin Galia, deodată văzu pe cer o cruce strălucind, având pe ea inscripția: "In hoc signo vinces" (Prin acest semn vei învinge). În noaptea următoare văzu pe Isus arătându-i semnul crucii și poruncindu-i să o pună pe steagurile sale, ceea ce și făcu, punând semnul crucii pe steagurile și scuturile tuturor soldaților săi. Continuându-și drumul, ajunse, cu o repeziciune la care Maxențiu nu se aștepta, la poalele Alpilor, pe care i-a trecut, înaintând vijelios spre Roma. Aproape de Roma, pe Pons Milvius (Podul Vulturului), s-a dat bătălia crâncenă. Constantin era mereu în fruntea oștenilor săi însuflețindu-i. Maxențiu voia să se retragă. Învălmășeala era mare. A fost distrus podul de peste râu. O bună parte din armată, în frunte cu Maxențiu, își află sfârșitul în valurile apei Tibru, în 28 octombrie 312. În ziua următoare, Constantin intra victorios în Roma. Era victoria unui împărat convertit creștin, entuziasmat de apariția crucii cu acel semn pe cer: în acest semn vei învinge. Era minunea datorită convertirii lui entuziaste la creștinism, concretizată în biruința asupra lui Maxențiu. Ridică un Arc de triumf cu cruce în vârf. Împreună cu Licinius, cumnatul său, dă în 313 Edictul de toleranță de la Milano prin care: se retrocedează lucrurile confiscate creștinilor, se admite libera manifestare publică a creștinismului, Biserica este considerată instituție oficială, independentă de imperiu, cu dreptul de a moșteni averi. Duminica este zi de sărbătoare, iar târgurile și activitatea sunt oprite. Creștinii pot ocupa posturi publice. Legile creștine devin legi de stat. Se oprește uciderea prin răstignire. Reședința imperiului se mută la Bizanț în anul 328. Împăratul convoacă Sinodul I ecumenic de la Niceea, la 325, împotriva lui Arie. "Sanguis martiriorum, semen cristianorum" (Sângele martirilor, sămânța creștinilor) își aducea roadele. A ucis pe fiul său Crispus invinuit pe nedrept de conspirație, și-a înecat în baie a doua soție Fausta, s-a botezat cu puțin timp înaintea morții, după unii istorici de către episcopul semiarian Eusebiu de Nicomedia, iar după alții mai sigur, de Papa Silvestru al Romei, păstrând titlul de "Pontifix Maximus" toată viața, căci era înconjurat de o nobilime și un patriciat roman în majoritate păgân și numai așa putea supraveghea orice acțiune păgână împotriva creștinismului, în care vedea și un factor al menținerii unității imperiului, grav amenințat de cultele păgâne străine adoptate de mulți romani și de "barbarii" ce înconjurau amenințător Imperiul.

Lipsurile lui Constantin cel Mare sunt însă multe. N-a aplicat în viața sa personală preceptele creștine; a fost tiran cu ai săi; Sfânta Elena, mama sa, a fost modestă, ajutătoare a săracilor, evlavioasă și l-a influențat pe fiul ei, Constantin, în bine. La 86 de ani face pelerinaj de la Roma la Ierusalim, află pe Golgota Crucea lui Isus prin săpături și zidește Biserica Sfântului Mormânt, iar la Roma, Biserica Sfântul Petru. E cu adevărat o sfântă. Sfânta Elena, ajutată de Sf. episcop Macarie al Ierusalimului, descoperă în anul 337 adevărata cruce a Mântuitorului, grație vindecării unei doamne grav bolnave prin atingere cu Crucea lui Isus, în prima duminică a lunii pline a lui martie ...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire