Tu întrebi

IOAN PAUL CEL MARE
pr. William P. Saunders
publicare în Catholic Herald: 14.04.2005
publicare pe ProFamilia: 19.04.2005

I-am auzit pe mulţi spunându-i iubitului nostru Papă trecut la Domnul, "Ioan Paul cel Mare". Au mai avut şi alţi Papi acest titlu? - un cititor din Sterling

Doi Papi au mai avut acest titlu, "cel Mare", adăugat numelor lor: Sf. Papă Leon I şi Sf. Papă Grigore I. Papa Leon cel Mare (440-461) s-a născut la Roma în anii 400. Ca acolit, a fost trimis în Africa, unde s-a întâlnit cu Sf. Augustin. Mai apoi a servit ca diacon sub Papii Celestin I şi Sixt al III-lea. I-a urmat Papei Sixt al III-lea, fiind consacrat la 29 septembrie 440. Pontificatul său a fost marcat de măreţie: el a predicat cu forţă împotriva ereziilor maniheistă, pelagianistă, priscillianistă şi nestorianistă. În special a luptat împotriva ereziei lui Eutichie care, ca Nestorie, nega uniunea ipostatică, adică uniunea dintre naturile divină şi umană, în unica persoana divină a Domnului nostru Isus Cristos. El a dat un celebru document prin care îl condamna pe Eutichie, şi învăţa cu claritate despre misterul întrupării. Pentru a rezolva situaţia, el a convocat Conciliul de la Calcedon, din 451, unde a fost citit documentul amintit, iar Episcopii au strigat ca răspuns: "Aceasta este credinţa Părinţilor; aceasta este credinţa Apostolilor; cu toţii credem aceasta; dreptcredincioşii cred aceasta, iar cine crede altcumva, anatema să fie asupra lui. Petru a vorbit prin Leon." Conciliul de la Calcedon a definit că "acelaşi Domn Isus Cristos, Fiul unul-născut, trebuie să fie recunoscut cu două naturi, fără amestecare sau schimbare, fără diviziune sau separare".

Papa Leon a fost un lider curajos. El s-a întâlnit cu Attila Hunul, cunoscut ca "Năpasta lui Dumnezeu", şi a reuşit să salveze Roma de la a fi jefuită. Tradiţia ne spune că la acea întâlnire dintre ei, Attila i-a văzut pe Sf. Petru şi pe Sf. Paul ţinându-şi săbiile deasupra Sf. Leon, şi de aceea Attila s-a retras. Datorită acestei întâmplări, Sf. Papă Leon i se mai spune şi "Scutul lui Dumnezeu". Din păcate istoria nu s-a repetat trei ani mai apoi, la o altă invazie. Papa Leon a suprimat festivalurile păgâne care mai dăinuiau atunci, şi a închis restul templelor. A trimis misionari în Africa, afectată pe atunci de barbari. A instituit numeroase reforme, impunând o disciplină strictă Episcopilor. Într-un timp al declinului imperiului roman, Leon a făcut din papalitate o puternică autoritate centrală, recunoscută ca sursă de stabilitate şi înţelepciune. A fost declarat Învăţător al Bisericii în 1754.

Un alt Papă numit "cel Mare" a fost Papa Grigore (540-604). S-a născut într-o înstărită familie romană, şi a primit o bună educaţie. Mai apoi a devenit Prefect de Roma. În timpul invaziei din 571, s-a ocupat de numeroşii refugiaţi care au inundat oraşul. Când părinţii i-au murit, Grigore a devenit foarte înstărit. În 574, trei prieteni călugări benedictini l-au convins să abandoneze lumea şi să intre în viaţa călugărească. Sf. Grigore a devenit benedictin, transformându-şi locuinţa în mănăstire. Datorită abilităţilor sale extraordinare, a fost chemat în slujba Papei, mai întâi ca diacon papal (578), şi apoi ca nunţiu papal la curtea bizantină (579-585). S-a întors apoi la mănăstirea sa, devenind superiorul ei. În 590 a fost ales Papă, şi consacrat la 3 septembrie. Şi pontificatul său a fost măreţ: a refăcut disciplina clericală, i-a dat jos pe Episcopii şi preoţii nedemni de funcţie. I-a protejat pe evrei. I-a hrănit pe cei loviţi de foamete mare, şi i-a răscumpărat pe cei capturaţi de barbari. A purtat negocieri cu barbarii, şi pe mulţi i-a convertit. A finanţat numeroase misiuni, inclusiv pe cea a Sf. Augustin de Canterbury, pe care l-a trimis în Anglia, şi pe cea a Sf. Columban, care i-a evanghelizat pe franci.

Sf. Grigore a fost şi un mare învăţător. În a lui "Liber regulae pastoralis", a descris sarcinile Episcopilor, lectură valabilă şi astăzi pentru aceştia. A pus în scris vieţile a numeroşi sfinţi în "Dialogurile" sale. S-au mai păstrat până azi numeroase din predicile şi scrisorile lui. Grigore cel Mare a revitalizat Sfânta Liturghie şi este creditat ca cel care a instituit cântul gregorian. Oferirea de 30 de Liturghii pentru o persoană decedată poartă şi azi numele de "Liturghii gregoriene". Papa Grigore este considerat fondatorul papalităţii medievale. În ciuda rezultatelor sale, a fost un om umil. El şi-a luat titlul oficial de "Slujitor al Slujitorilor lui Dumnezeu", titlu oficial păstrat de atunci şi până acum. Şi el este Învăţător al Bisericii, fiind considerat ultimul dintre Părinţii Bisericii de Apus. Privind spre aceşti doi Papi, înţelegem de ce au fost numiţi în mod popular "cei Mari". Au fost mari prin exemplul lor de sfinţenie, mărturisit prin predici, învăţătură, evanghelizare, păstorire, în special în timpuri grele, de persecuţie. Au fost slujitori adevăraţi ai Domnului şi ai Bisericii sale.

La fel se poate spune şi despre iubitul nostru Papă Ioan Paul al II-lea. Ca învăţător al credinţei, călăuzit de Duhul Sfânt, el ne-a oferit Noul Catehism, Codul Canonic Latin revizuit, şi Codul Canonic Răsăritean; a scris 39 de documente importante, acoperind teme de doctrină, morală, spiritualitate; a ţinut nenumărate discursuri şi predici. Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat chemarea universală la sfinţenie şi deci viaţa sacramentală care începe la Botez. Mergea săptămânal la spovadă, şi i-a îndemnat şi pe ceilalţi să se deschidă îndurării infinite a lui Dumnezeu în Sacramentul Reconcilierii. În ultima sa enciclică despre Euharistie, "Ecclesia de Eucharistia", el a încurajat devoţiunea faţă de Domnul prezent în Preasfântul Sacrament. Sfântul Părinte a fost un mare apărător al moralei creştine: a subliniat sfinţenia vieţii de la concepţie şi până la moartea naturală, demnitatea persoanei umane şi sfinţenia căsătoriei şi iubirii conjugale. A avut curajul de a păstra fără distorsiuni Cuvântul lui Dumnezeu, fără să îl conformeze la capriciile societăţii.

Ca succesor al Sf. Petru, a căutat unitatea trupului lui Cristos, făcând 104 vizite pastorale în afara Italiei. A canonizat 482 de sfinţi şi a beatificat 1.342 de fericiţi, ştiind că avem nevoie de modele de sfinţenie care să ne inspire. Pe Fecioara Maria a amintit-o constant la încheierea documentelor sale, încredinţându-ne mereu ei. Prin viaţa sa, ne-a învăţat cum să trăim, dar şi cum să murim cu Isus. Pe bună dreptate îi putem spune Papa Ioan Paul cel Mare.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranţei din Potomac Falls şi profesor de catehetică şi de teologie la şcoala Notre Dame din Alexandria, SUA.