Tu întrebi

VIII. Legea Divină: Porunca a şaptea

230. Ce ne pretinde porunca a şaptea?

Porunca a şaptea "Să nu furi" prescrie dreptatea şi caritatea în gospodărirea bunurilor materiale şi a fructelor muncii umane. Ea pretinde, în vederea binelui comun, respectul destinatiei universale a bunurilor şi a dreptului la proprietatea privată.

231. Care este raportul între destinaţia universală a bunurilor şi peoprietatea privată?

Dreptul de proprietate privată, dobândită prin muncă, primită ca moştenire sau ca dar, nu elimină donaţia originară a pământului întregii omeniri de aceea destinaţia universală a bunurilor rămâne primară chiar dacă promovarea binelui comun pretinde respectul faţa de proprietatea privată, al dreptului la aceasta şi la exercitarea acestuia.

232. Care virtuţi se leagă de porunca a şaptea?

De porunca a şaptea se leagă în primul rând virtutea justiţiei care pretinde să fie respectate drepturile aproapelui, să i se dea ceea ce i se cuvine, apoi în al doilea rând se leagă de virtutea solidarităţii sociale.

233. Ce ne interzice porunca a şaptea?

Porunca a şaptea ne interzice furtul şi orice mod de a sustrage sau păstra pe nedrept bunurile aproapelui sau ale colectivitătii, sau retinerea deliberată a lucrurilor avute în împrumut sau bunuri pierdute, a comite fraudă în comerţ, a plăti salarii nedrepte, a ridica preţurile speculând ignoranţa sau nevoia aproapelui, neimplinirea propriei datorii în timpul orelor de muncă sau sustragerea nejustificată sau prin înşelăciune de la propriile indatoriri.

234. Asemenea lipsuri sunt întotdeauna grave?

Sunt grave atunci când paguba produsă aproapelui este relevantă.

235. Ce trebuie să facă cel care s-a făcut vinovat de asemenea lipsuri?

Cel care a păgubit în vreun fel pe aproapele în bunurile sale este suficient dacă se pocăieşte şi se mărturiseşte, dar trebuie deasemenea să restituie furtul şi să repare daunele provocate.

236. Porunca a şaptea priveşte şi respectul faţă de bunurile naturii?

Stăpânirea acordată de Dumnezeu omului asupra resurselor minerale, vegetale şi animale ale universului nu poate să fie desprinsă de respectul faţa de obligaţiile morale, inclusiv cele care privesc generatiile viitoare.

237. Pentru ce Biserica se interesează şi de probleme economice şi sociale?

Biserica poate şi trebuie să dea o judecată în materie economică şi socială când sunt în joc drepturile fundamentale ale persoanei şi ale mântuirii sufletelor. Ea se interesează de binele comun temporal al oamenilor care este îndreptat spre Binele suprem care este Dumnezeu.

238. În raporturile noastre sociale este suficient să se observe virtutea dreptătii?

Virtutea dreptătii este absolut necesară, dar nu e şi suficientă. Inafară de aceasta este nevoie se se exercite după propriile posibilităţi şi nevoile aproapelui, caritatea şi faptele milei spirituale şi trupeaşti.

239. Care sunt principalele fapte ale milostivirii?

Faptele milei sufleteşti sunt:

1. Să înveţi pe cei neînvăţaţi;
2. Să sfătuiesti pe cei nehotărâţi;
3. Să mângâi pe cei întristaţi;
4. Să îndrepţi pe păcătoşi;
5. Să ierţi toate vătămările ce ţi se fac;
6. Să rabzi scăderile altora;
7. Să te rogi pentru vii şi pentru morţi.

1. Să hrănesti pe cei flămânzi;
2. Să adăpi pe cei setoşi;
3. Să îmbraci pe cei goi;
4. Să primesti pe străini;
5. Să cercetezi pe cei bolnavi;
6. Să răscumperi pe cei robiţi;
7. Să îngropi pe cei morţi.

240. Ce dobândeşte cel care împlineşte cu credincioşie porunca a şaptea?

Obţine libertatea interioară privitoare la bunurile materiale. Nu experimentează aservirea care înăspreşte firea, ci libertatea care înalţă, experimentând că ?este mai plăcut să dai decât să primeşti? (Fp.20, 35). Astfel omul generos, eliberat de bunuri, se aseamănă din ce în ce mai mult Domnului, care fără a cere nimic în schimb îmbracă crinii câmpului, hrăneşte păsările cerului şi face să răsară soarele pentru fericirea tuturor creaturilor.