Tu întrebi

VIII. Legea Divină: Porunca a şasea

214. Ce ne pretinde porunca a şasea?

Porunca a şasea "Să nu fii desfrânat" ne prescrie practica virtuţii castităţii în diferitele stări de viaţă.

215. Ce este castitatea?

Castitatea este acea parte a virtuţii temperanţei care rânduieşte folosirea sexualitătii după pretenţiile dreptei raţiuni (42).

216. Ce spune dreapta raţiune în privinţa uzului sexualităţii?

Raţiunea dreaptă ne spune că sexualitatea are două finalităţi indisolubile: iubirea reciprocă şi procreerea. Pentru aceasta nu trebuie să existe raport sexual fără deschidere spre procreere, nici procreere fără raport sexual. Astfel sexualitatea va putea fi exercitată în mod licit numai în cadrul căsătoriei legitime, şi de altfel într-o asemenea căsătorie satisfacţia sexuală completă ar putea să fie căutată numai în raportul conjugal după natură şi deschis spre viaţă. In această normă este rezumată toată morala sexuală.

217. Care este fundamentul acestei norme?

Această normă se fundamentează pe natura însăşi a sexualitătii, carea are ca scop să unească pe bărbat cu femeie într-un raport de iubire indisolubilă (matrimoniu) care prin natura sa este fecund şi deschis darului vieţii. Sexualitatea are în sine însăşi ceva sacru printr-o legătură intrinsecă pe care o are cu misterul vieţii, legătură pe care omul nu o poate rupe de iniţiativa sa.

218. Ce interzice deci porunca a şasea?

Porunca a şasea interzice pentru orice categorie de persoane orice uz deliberat al sexualitătii înafară de norma despre care am vorbit (216). Ea interzice deci căutarea singuratică a plăcerii sexuale, desfrânarea (curvia, furnicaţiunea, sau unirea sexuală între bărbat şi femeie înafara căsătoriei), adulterul (raportul sexual al unei persoane căsătorite cu o persoană care nu este propriul soţ), homosexualitatea (raporturile sexuale între persoane de acelaşi sex), bestialitatea (raporturi sexuale cu animale) şi alte posibile depravări sexuale. Natural sunt interzise şi alte deficienţe mai aparte cum ar fi de exemplu prostituţia şi violenţa sexuală.

219. Este deci ilicită orice formă de contracepţie dacă actul sexual între soţi trebuie să fie deschis spre procreere?

Orice comportament care, ori în pregătirea actului sexual, ori în împlinirea sa ori în desfăşurarea consecinţelor sale naturale se propune, ca scop sau ca mijloc, să se împiedice procreerea, este întotdeauna ilicit (216).

220. Poate fi licită abţinerea periodică de la uzul matrimoniului, adică limitarea raporturilor conjugale numai la perioadele infertile?

Dacă este practicată pentru motive serioase continenţa periodică este licită, pentru că nu compromite natura intrinsecă a actului conjugal.

221. Sunt şi alte ofense ale demnitătii căsătoriei, înafară de cele deja prezentate?

Înafară de adulter lezează grav demnitatea căsătoriei divortul, poligamia, incestul şi unirea liberă.

222. În ce situaţie se află divorţaţii recăsătoriţi?

Divorţaţii recăsătoriţi, spre deosebire de cei ne-recăsătoriţi care trăiesc în continenţă, se află într-o situaţie obiectivă de păcat, în care vreau să rămână liberi. Deci nu pot să primească dezlegarea de păcate şi să se apropie de cuminecarea euharistică din lipsa pocăinţei şi a propunerii de indreptare (119).

223. Scăderile împotriva castitătii sunt întotdeauna grave?

Biserica ne invaţă că ordinea umană a sexualitătii se raportează la valori atât de înalte încât orice violare directă a acestei ordini este obiectiv gravă.

224. Mai este vreo virtute legată cu castitatea?

Strâns legată cu castitatea, aproape protectoare a acesteia, este virtutea pudoarei sau modestia, care orânduieşte acele acte care pot să favorizeze uşor o satisfacţie sau o plăcere de natură sexuală, cum ar fi privirile, atingerile, sărutările sau imbrăţişările.

225. Asemenea acte sunt întotdeauna păcătoase?

Înafară de căsătorie asemenea acte pot fi mai mult sau mai puţin păcătoase după intenţia celui care le face, după influenta acestora asupra plăcerii sexuale şi a pericolului mai mult sau mai puţin mare de a consimţi la o asemenea satisfacţie sau plăcere.

226. Este deci important să păstrăm simţul pudoarei?

Pudoarea protejează intimitatea. Aceasta echilibrează privirile, acţiunile şi gesturile in conformitate cu demnitatea persoanei. Inspiră alegerea îmbrăcăminţii şi rezistă, dacă este necesar, la eventuale pretenţii ale modei. A îmvăţa pudoarea pe copii şi pe adolescenţi înseamnă a trezi în ei respectul faţa de persoana umană.

227. Care este forma cea mai nobilă a virtuţii castitătii?

Castitatea dă valoare şi ridică orice stare de viaţă, fie cea a tinerilor, a căsătoriţilor sau a văduviei, dar forma sa cea mai elevată o constituie virginitatea aleasă pentru Impărăţia cerurilor, adică pentru a urma lui Cristos îndeaproape. Virginitatea consacrată printr-un vot devine apoi un element fundamental şi definitoriu a stării călugăreşti (165, 167).

228. Ce ne învaţă deci porunca a şasea?

Porunca a şasea ne învaţă respectul faţă de trupul propriu şi al semenilor, locaş a unui spirit viu şi nemuritor destinat să fie templu al Spiritului Sfânt. Ne învaţă dealtfel şi asceza, renunţarea, spiritul de sacrificiu pentru a învinge propriul egoism şi a putea să-L iubim pe Dumnezeu, pe noi înşine şi pe aproapele fără rezervă şi cu toată puterea noastră (143).

229. Ce obţine cel care păzeşte cu fidelitate porunca a şasea?

Cel care observă cu fidelitate porunca a şasea menţine intactă frumuseţea sa şi forţa sa interioară, făcându-se capabil de o iubire şi de o dăruire totale fără inrobire şi fără scopuri ascunse. Astfel bărbatul şi femeia se intâlnesc în căsătorie pentru a merge împreună fericiti pe drumul perfecţiunii creştine, iubindu-se cu credinţă şi ajutându-se "ca nişte însoţitori de drumeţie" (A. Manzoni). Cine a ales în schimb drumul fecioriei trăieşte în deplină libertate a fiilor lui Dumnezeu, aproape anticipând condiţia fericită a celor înviaţi (Lc.20, 35).