Tu întrebi

VIII. Legea Divină: Porunca întâi

148. Ce ne porunceşte prima poruncă?

Prima poruncă "Să nu ai alţi dumnezeu afara de Mine" ne porunceste să împlinim cele trei virtuţi teologale a credinţei, speranţei şi iubirii şi în mod deosebit virtutea religiunii (155).

149. Ce ne pretinde prima poruncă privitor la credinţă?

Prima poruncă, privitor la credinţă, ne cere să o practicăm în interiorul şi în manifestarea externă, să o nutrim şi să o conservăm cu prudenţă şi vigilenţă, respingând tot ceea ce-i este potrivnic.

150. Ce ne interzice prima poruncă privitor la credinţă?

Prima poruncă, privitor la credinţă, ne interzice necredinţa (adică dezinteresul sau refuzul voluntar) erezia (adică negarea ostentativă a vreunui adevar revelat), apostazia (adică respingerea totală a credinţei creştine) şi schisma (adică respingerea supunerii faţă de Suveranul Pontif).

151. Ce ne porunceşte prima poruncă privitor la speranţă?

Prima poruncă, referitor la speranţă, ne cere să o păstrăm şi să o nutrim retrăind încrederea în promisiunile lui Dumnezeu şi în meritele lui Isus Mântuitorul.

152. Ce ne interzice prima poruncă în privinţa speranţei?

Prima poruncă, referitor la speranţă, ne interzice disperarea privind mântuirea şi prezumţia că ne-am putea mântui fără merit.

153. Ce ne porunceşte prima poruncă privitor la caritate?

Prima poruncă, relativ la caritate, ne pretinde să iubim pe Dumnezeu mai presus de orice, să creştem mereu în această iubire, şi să iubim pe aproapele ca pe noi înşine din iubirea de Dumnezeu (51, 52).

154. Ce ne interzice prima poruncă privitor la caritate?

Prima poruncă în privinţa caritătii, ne interzice indiferenţa, nerecunoştinţă, răceala voită, lenea spirituală, ura împotriva lui Dumnezeu şi a aproapelui.

155. Ce este virtutea religiunii?

Este acea virtute, legată de dreptate, care ne face să-i dăm lui Dumnezeu cultul datorat. Din dreptate omul trebuie să aleagă pe Dumnezeu ca binele său suprem, trebuie să-l adore şi să primească iubirea sa, conformându-se voinţei sale şi adresându-i-se cu încredere filială.

156. Care este actul principal al virtuţii religiunii?

Actul principal al virtuţii religiunii este adoratia, prin mijlocirea căreia recunoaştem nimicnicia creaturii în faţa infinitei măreţii a lui Dumnezeu.

157. Care sunt alte acte ale virtuţii religiunii?

Alte acte ale virtuţii religiunii sunt rugăciunea, sacrificiul, voturile şi promisiunile.

158. Ce este rugăciunea?

Rugăciunea este ridicarea sufletului la Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a vreunui bine. Ea este o condiţie indispensabilă pentru a obţine puterea de a asculta de poruncile lui Dumnezeu.

159. A ne ruga înseamnă numai a cere ceva de la Dumnezeu?

Înafară de rugăciunea de cerere şi de mijlocire mai există şi rugaciunea de laudă, de mulţumire sau de simplă contemplare a măreţiei şi a frumuseţii lui Dumnezeu.

160. Care sunt principalele forme de rugăciune?

Există rugăciunea vocală, adică cea exprimată prin cuvinte, mai există rugăciunea mentală, care constă în ridicarea gândului personal şi afecţiunea proprie la Dumnezeu. Este aşa-zisa "meditaţie" atât de mult recomandată de maeştrii spirituali, şi care este absolut indispensabilă pentru oricine vrea să trăiască în profunzime viaţa sa creştină şi să progreseze spiritual.

161. Nu este suficientă acea rugăciune prin care oferim lui Dumnezeu ceea ce împlinim în timpul zilei?

Acesta este un lucru minunat, dar nu şi suficient, şi în sens strict nu însemnează rugăciune. Este indispensabil să dedicăm puţin din timpul nostru numai lui Dumnezeu, urmând exemplul lui Isus, care se retragea adesea în singurătate spre a se ruga. Un creştin bun nu uită niciodată, de exemplu, rugăciunea de dimineaţă şi de seară.

162. Ce este sacrificiul?

Sacrificiul este oferirea unui "lucru" lui Dumnezeu. Unicul sacrificiu cu adevărat perfect este acela pe care Isus l-a oferit Tatălui pe Cruce, şi care este prezent în Sfânta Liturghie. Participând la Liturghie noi paricipăm la sacrificiul lui Isus, şi suntem invitaţi să unim cu al său micile sau marile sacrificii ale vieţii noastre cotidiene.

163. Ce este votul?

Votul este promisiunea făcută lui Dumnezeu a unui bine potrivit şi posibil. El este un act de devoţiune care dă cult lui Dumnezeu. Poate fi făcut şi pentru a obţine vreun har de la Dumnezeu.

164. Este posibil să se obţină dispensa de la un vot?

Votul poate să fie dispensat de autoritatea competentă, care pentru voturile private emise de simplii credincioşi poate fi chiar şi parohul.

165. Sunt voturi care au o importanţă particulară?

Biserica recunoaşte o valoare exemplară votului public de castitate, sărăcie şi ascultare, care caracterizează statul religios.

166. De unde provine importanţa lor?

Din faptul că prin aceste voturi creştinul se desprinde de bunurile pământeşti şi corporale, şi chiar de sine însuşi, pentru a se consacra total lui Dumnezeu iubit peste măsură care devine astfel nu numai primul dar şi unicul bine.

167. Din ce se inspiră statul religios?

Statul religios imită stilul de viaţă a lui Isus care nu şi-a întemeiat o familie proprie, ci a trăit o viaţă săracă şi austeră în ascultare totală de Tatăl. In acest fel viaţa religioasă constituie o manifestare cu totul deosebită a sfinţeniei Bisericii.

168. Care sunt păcatele contrare virtuţii religiunii prohibite de prima poruncă?

Prima poruncă interzice superstiţia (atribuirea vreunei puteri miraculoase a unor lucruri sau acţiuni de care acestea sunt lispite) idolatria (adorarea oricărei realităti create) divinatia (nedatorata căutare a realitătilor oculte), magia (tilizarea forţelor oculte), vrăjitoria şi spiritismul. Pe de altă parte interzice păcatele de nereligiozitate, adică ispitirea lui Dumnezeu (înfruntarea lui Dumnezeu), sacrilegiul (profanarea lucrurilor sacre) şi simonia (comercializarea bunurilor sacre).

169. Sunt deci prohibite toate formele de divinaţie sau de magie atât de răspândite în timpul de faţă?

Toate formele de divinaţie sau de magie, cum ar fi recurgerea la Satana sau la demoni, evocarea morţilor sau alte practici similare, sunt grav contrarii virtuţii religiunii. Prima poruncă interzice în particular şi credinţa în horoscop, astrologie, chiromanţie, cartomanţie, interpretarea premoniţiilor, a sorţii, fenomenele de clarviziune, recurgerea la medium-uri şi practicile spiritiste de orice fel.

170. Pentru ce toate aceste practici sunt păcate?

Pentru că i se neagă lui Dumnezeu iubirea sa de Tată care se îngrijeşte direct de toţi fiii săi şi de fiecare în mod personal. De altfel în acele practici se ascunde întotdeauna recurgerea la puteri magice care se opun voinţei lui Dumnezeu şi adeseori se recurge explicit sau implicit la demon.

171. Prima poruncă interzice şi cultul imaginilor?

Cultul creştin al imaginilor nu este potrivnic primei porunci pentru că onoarea dată unei imagini aparţine celui pe care-l reprezintă aceasta.

172. Ateismul este un păcat grav?

Pentru faptul că respinge sau refuză credinţa în Dumnezeu, ateismul este un păcat grav împotriva virtuţii religiunii. Responsabilitatea acestei vinovăţii poate fi totodată puternic atenuată de intenţii sau de împrejurări.

173. Ce este agnosticismul?

Agnosticismul este atitudinea celui care se pronunţă asupra existenţei lui Dumnezeu declarând că ar fi imposibil să fie dovedită, aşa cum este imposibil să fie negată. Adeseori, agnosticismul echivalează cu un ateism practic. In orice caz este în contrast cu virtutea religiunii.

174. Ce dobândeşte cel care observă cu fidelitate prima poruncă?

Cel ce observă cu fidelitate prima poruncă obţine siguranţa unei credinţe sincere, confortul speranţei, bucuria carităţii, gustul rugăciunii şi a cultului divin.