Tu întrebi

Răspunde pr. Alois Moraru:

Stimate domnule Smid

Oricât am fi de dotaţi cu darul analizei biblice, cred că nu putem găsi un răspuns scurt provocării dumneavoastră. Totuşi, voi încerca să vă transmit câteva puncte de sprijin, plasându-le chiar în contextul ultimelor ore ale Mântuitorului, aşa cum aţi putut vedea şi în filmul lui Mel Gibson.

Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre apostolii aleşi de Isus pentru a-l urma şi a transmite mai departe mesajul său salvific. Sigur, Mântuitorul ar fi putut alege un altul, dar acesta a fost planul său şi nu-l putem contesta. Ca orice apostol, Iuda a fost iubit de Maestrul său până la moarte, în ciuda faptului că acesta s-a dovedit un "iubitor de bani" şi "trădător", cum reiese din mai multe pasaje evanghelice. Cum banul este "ochiul diavolului", iar "pofta de avere este rădăcina tuturor relelor", Iuda s-a împrietenit şi cu duşmanii lui Isus pentru "a-l vinde" şi a mai câştiga ceva: "Cât îmi daţi ca să vi-l dau?" Parcurgând acest itinerar, ajungem în Grădina Măslinilor, unde are loc punctul culminant al trădării.

Sigur, ne putem întreba: "De ce Isus, care prevăzuse această trădare, l-a ales ca unul din cei doisprezece? Cum a ajuns Iuda, care fusese ales cu siguranţă pentru calităţile sale şi a stat trei ani împreună cu Isus, la acest gest?" Acest mister al psihologiei lui Iuda este tulburător. Suntem derutaţi în faţa tragediei unui suflet special ales, tragedie care ia o astfel de întorsătură. Totuşi Dumnezeu a permis drama pentru a realiza planul său veşnic, arestarea şi trimiterea la moarte a Fiului său. Evanghelistul Luca afirmă că Satana este cel care a intrat în Iuda şi l-a determinat să-l vândă pe Isus (Lc 22,3). Ceva similar ne-a transmis şi apostolul Ioan în capitolul 13, versetul 27: Satana intră în Iuda când ia îmbucătura.

Conform profeţiilor din Vechiul Testamentul, Isus trebuia să fie vândut de cineva. După ce, la Cina cea de Taină, Iuda părăseşte încăperea, Isus a spus celorlalţi apostoli: "Să mergem! Iată, cel ce m-a vândut se apropie" (Mc 14,42). Astfel, Isus ştia că în noaptea aceea nu mai era timp pentru a dormi, nici pentru a se ruga prelung, ci se trece la acţiune. Imediat soseşte Iuda, căci "a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor".

În Grădina Ghetsemani Iuda şi-a luat măsuri de precauţie. El spunea: "Când îl veţi recunoaşte puneţi mâna pe el şi duceţi-l sub pază". Iuda ştia că Maestrul său a scăpat din mâinile duşmanilor săi de mai multe ori şi de aceea, pentru a-şi merita banii promişi, el este categoric şi doreşte ca Isus să fie păzit şi să nu mai scape. Este interesant de amintit sublinierea evangheliştilor: "Iuda, unul din cei doisprezece". Această expresie arată tragismul scenei trădării: cel care l-a vândut pe Isus este unul din cei doisprezece. Nu a fost un om de pe stradă, un iudeu ostil, ci este unul dintre cei apropiaţi, unul dintre cei pe care Isus l-a ales ca însoţitor al său.

Un aspect interesant de aprofundat este gestul prin care Iuda îl salută pe Învăţătorul său. "Iuda se duse şi-i zise: «Rabi!» Şi-i dădu un sărut", ne-a transmis evanghelistul Marcu (14,45). Iuda intră în vorbă cu Isus şi îi dă un sărut ca în fiecare zi. Dar ce semnifică el? Acest gest poate părea îngrozitor şi este într-adevăr, dar acesta era modul normal al unui discipol de a-şi aborda maestrul, aşa cum este astăzi strângerea de mână. Era salutul cotidian pe care Iuda, ca şi alţii, trebuia să-l dea foarte adesea lui Isus. Cu siguranţă că apostolii nu au văzut în acest gest ceva extraordinar, însă Iuda a pus în acest sărut, aparent inocent, trădarea.

Ce s-a întâmplat mai departe ştim bine. Iuda nu poate rezista şocului psihic pe care l-a avut: "a vândut sânge nevinovat". Disperarea l-a dus la sinucidere. Dar aici este o altă chestiune biblică şi psihologică.