Tu întrebi 


 

Adriana din București întreabă:

Am 26 de ani, un serviciu bun, o familie exemplară, mulți prieteni și un logodnic. Chiar aici este problema mea. De mai mult de un an suntem împreună și avem o relație bazată în primul rând pe respectul reciproc, pe diverse proiecte făcute împreună. La început mi se părea că zbor. Nu de mult timp pusesem capăt unei relații complicate și mă simțeam mai bine ca niciodată. Dar de la sfârșitul verii trecute mă simt ciudat, obosită, inutilă și nu-mi găsesc locul. De atunci a început calvarul meu. Dintr-odată iubirea mea pentru Ioan a dispărut, s-a volatilizat. Mă enerva, era ca și cum între noi nu fusese niciodată nimic, ba mai mult, reconsideram chiar și întâmplarea dezastruoasă cu prietenul de dinainte, punând-o într-o lumină pozitivă. Medicul mi-a dat diagnosticul: depresie. Am început să mă tratez. Acum încerc să-l iubesc pe acest băiat, pe care nu reușesc să-l părăsesc deoarece eu simt totuși că există ceva care ne unește. Dar să fie oare așa de greu să iubești? Vorbiți despre "criza dintre prieteni". Este poate greșit să pui în joc toate cărțile într-o prietenie?

Răspunde Redacția "Oraș nou":

Da, poate că nu mereu e bine să pui în joc toate cărțile, pentru că e nevoie de reflecție și apreciere, cu conștiința că, pentru un cuplu, momentele de criză pot fi o ocazie importantă de a se verifica. Ce anume? Tot ceea ce vă unește și vă desparte, de unde ați plecat, țeluri comune etc. Dacă lucrurile care vă despart sunt mai numeroase decât cele ce vă unesc, dacă nu mai simți decât atracție fizică pentru celălalt, însă chiar și aici e nevoie de un efort, atunci verificarea ar trebui să te facă să optezi pentru o separare curajoasă și senină. De fapt, perioada prieteniei are ca scop să-l cunoști în profunzime pe celălalt și să înțelegi dacă există posibilitatea unei comuniuni de viață totale și durabile.

Odată pusă această premiză, trebuie să diferențiezi crizele reale de cele legate de stările tale, din cauza oboselii, tulburării hormonale etc. În orice caz mai există și un sindrom depresiv. Este o patologie care te face să vezi în mod negativ toată realitatea și deci și raportul cu prietenul tău. Tratându-l, totul poate fi valorificat cu obiectivitate majoră.

Oricum, când inima ni se pare aridă, este bine să ne amintim că iubirea nu este doar sentiment sau pasiune, ci și "voință" să iubești. Experiența multora ne confirmă că tocmai în momentele de dificultate se poate dezvolta adevărata noastră capacitate de a iubi, care înseamnă dăruire totală de sine. Desigur, în contextul nostru social orientat pe autorealizare (să studiezi pentru tine, să cumperi pentru tine, să-ți pregătești casa pentru tine, să te împrietenești pentru tine), acest discurs merge împotriva curentului; și totuși este calea unică de a ajunge la deplina maturizare personală. La început va fi nevoie să apelezi la puțină violență pentru a nu te apleca asupra ta, și să privești cu atenție la cei care sunt în jurul tău, deci și la prietenul tău. Însă cum iubirea este "lumină", dacă sunteți făcuți unul pentru celălalt, vei reuși să privești într-o manieră nouă aspectele pozitive ale raportului vostru, pe care poate le-ai uitat și nu le-ai valorificat cum trebuia.

(Oraș Nou, aug-sep 2002)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire