Tu întrebi

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Draga Simona,

Este bine că te interesează pasajele biblice sau mai bine zis aceste amănunte. Sper să nu-ţi încurc mai mult ideile pe care le ai. Poate că acesta este textul la care te referi tu din cartea Facerii:

"Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: 'Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!' În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime". (Gn. 6,1-4)

Păcatul "fiilor lui Dumnezeu" este poligamia nediscriminată, care s-a suprapus casătoriei monogame a paradisului terestru. Se pare că giganţii sunt amintiţi pentru a sublinia că, deşi înzestraţi cu o mare forţă, curaj şi faimă, ei nu au putut să fugă de pedeapsa lui Dumnezeu. Stă scris în cartea lui Baruh: "Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război. Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat; pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor".

Gibbor, "om puternic" , tradus astfel în unele traduceri în texte cum sunt Gen. 6:4; Ios. 1:14; 1Sam. 9:1, etc., este tradus "războinic" în Iov 16:14. Cuvântul corespunde în mare măsură termenului modern "erou". LXX foloseşte gigas pentru acest termen în Gen. 6:4; 10:8-9; 1Cron. 1:10;Ps. 19:5; 33:16; Is. 3:2; 13:3; 49:24-25; Ezec. 32:12,21,27; 39:18,20. Nu au fost descoperite urme arheologice care să clarifice această problemă, în afară de cazul în care scheletele de Neanderthal din Paleolitic din peşterile de pe Mt. Carmel ar fi considerate asemenea dovezi .

Totuşi, cine sunt "Fiii lui Dumnezeu"?

Cuvântul "fiu" (ebr., ben, iar în aramaică, bar) este folosit în mod obişnuit în limbile semitice pentru a indica apartenenţa la o anumită clasă, cum este "fiul lui Israel", care înseamnă israelit. Fiul tăriei înseamnă valoros. În ebraică "fiul lui Dumnezeu" înseamnă "dumnezeu" sau "asemănător cu Dumnezeu", şi nu "fiul Dumnezeului (Iahve)". În Iov 1,6; 2,1; 38,7 şi Ps. 29,1; 89,6 "fii lui Dumnezeu" constituie supuşii cereşti ai lui Iahveh, deşi în LXX ei sunt numiţi angeloi ai lui Dumnezeu (cf. Deut. 32,8). În mod asemănător "fiul dumnezeilor" în Dan. 3,25 este numit "îngerul Dumnezeului evreilor" în 3,28.

Aici, în cazul nostru, "fii lui Dumnezeu" sunt prezentaţi în contrast cu femeile din rasa umană şi acest fapt pare să contrazică identificarea lor cu urmaşii lui Cain. Mulţi comentatori tratează aceste versete ca un mit păgân, prea puţin alterat faţă de fondul politeist original. Alţii argumentează că expresia indică oameni stăpâniţi de demoni sau îngeri căzuţi (cf. I Pet. 3,19-20 şi Iuda 6).

După acest pasaj biblic urmează imediat pedeapsa lui Dumnezeu şi scoaterea la iveală a adevăraţilor eroi = cei care se încred în Dumnezeu şi nu în forţele proprii; este vorba de potop şi de Noe (împreună cu familia sa), om al credinţei, a statorniciei, a fidelităţii.

În speranţa că ţi-am satisfăcut oarecum această curiozitate biblică îţi doresc mult succes în viaţă, iar cuvintele biblice, faptele experimentate de predecesorii noştri să ne fie drept călăuze.

Cu drag, cornel sdb