Tu întrebi

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Dragă Dorin,

Mă bucur că te interesează acest subiect şi că vrei să reflectezi asupra lui. Uneori mulţi fac uz de violenţă pentru simplul fapt că nu au reflectat la timpul potrivit sau, mai bine zis, pentru că nu au avut curajul, interesul şi bunavoinţa de a-şi forma conştiinţa şi cultura personală. Nu trebuie să facem minuni extraordinare pentru a salva lumea, trebuie să o cunoaştem, dar mai ales să cunoaştem oamenii şi lucrurile importante care privesc viaţa sau moartea, aşa cum doreşti tu să afli.

Pedeapsa cu moartea este un subiect destul de delicat, dar totuşi Sf. Biserică este foarte clară sub acest aspect: urmareşte-mă cu atenţie. A cincea poruncă a lui Dumnezeu spune scurt şi foarte clar: "Să nu ucizi" (Ex. 20,13) pentru că viaţa umană este sacră, şi numai Dumnezeu este stăpânul vieţii, deci nimeni nu-şi poate revendica dreptul să nimicească direct o fiinţă umană nevinovată. Tot în cartea Exodului (23,7) este scris: "Să nu-l ucizi pe cel nevinovat, nici pe cel drept".

Însuşi Isus Cristos reaminteşte şi întăreşte porunca a cincea : "... să nu ucizi! ... oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată... dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, în faţa altarului, du-te împacă-te mai întâi cu fratele tau şi apoi vino să-ţi oferi darul" (Cf. Mt. 5,21-24). Ba mai mult, "...dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt" (Mt. 5,39) continuă să ne spună şi nouă astăzi Isus.

Totuşi Biserica vorbeşte despre LEGITIMA APĂRARE:

Sfântul Toma de Aquino afirmă: "Acţiunea de apărare atrage un efect dublu: unul este păstrarea propriei vieţi, iar celălalt, moartea agresorului (...) Numai primul este voit; celălat, nu". Cine este în legitimă apărare, îşi apără viaţa, şi este constrâns de fapte sau împrejurări să dea chiar şi o lovitură mortală agresorului său, nu se face vinovat de omucidere. Tot Sfântul Toma de Aquino continuă: "... avem obligaţia de a veghea mai mult la propria viaţă decât la a altuia". Legitima apărare poate fi nu numai un drept, ci o obligaţie gravă; apărarea binelui comun al societăţii cere punerea agresorului în imposibilitatea de a face rău.

Iată că în acest context, pe acest teren, Biserica clarifică foarte bine întrebarea în legătură cu pedeapsa cu moartea, citez: "Învăţătura tradiţională a Bisericii a recunoscut temeiul dreptului şi îndatoririi autorităţii publice legitime de a aplica pedepse potrivit gravităţii delictului, fără a exclude în cazuri de gravitate extremă pedeapsa cu moartea".

PEDEAPSA

- are ca efect compensarea dezordinii introduse de greşeală; când această pedeapsă este acceptată de bunăvoie de vinovat, ea are valoare de ispăşire.

- are ca efect apărarea ordinii publice şi a siguranţei persoanelor.

- are o valoare tămăduitoare: în măsura posibilului, ea trebuie să contribuie la îndreptarea vinovatului.

Cât despre război, citez: "Din motive analoage, deţinătorii autorităţii au dreptul să-i respingă cu armele pe agresorii comunităţii civile pe care o au în grijă". Deci, se vorbeşte tot într-un context de auto-apărare, de legitimă apărare, având drept scop prevenirea binelui şi împiedicarea răului. Oricum este vorba de cazuri extreme, de forţă majoră, când uzul forţei se face pentru a evita un rău mai mare şi mai devastator, îndeosebi atunci când este pusă în pericol viaţa mai multor persoane.

Daca ai Catehismul Bisericii Catolice, ediţia 1993 (Catehismul mare), poţi citi cu atenţie de la nr. 2258 la nr. 2267, în mod special nr. 2266. Acolo sunt scrise mai detaliat aceste lucruri pe care ţi le-am scris sau pe care ţi le-am citat. În speranţa că acest răspuns a fost pe placul tău, îţi doresc succes în viaţă şi... dă mai departe interesul tău pentru Catehism, pentru aceste lucruri importante din viaţa noastră.

Cu drag, Cornel sdb.