P. A. din Germania întreabă: Citesc cu mare plăcere articolele domniilor voastre. Din păcate timpul nu îmi permite s-o fac regulat, deoarece sunt plecat cu munca destul de des de acasă. În legătură cu articolul despre căsătoriile mixte aș avea o nedumerire. Sunt căsătorit din anul 1985 cu o femeie pentru care nu s-au inventat cuvinte de laudă atât de frumoase. Ea face parte dintr-o familie greco-catolică de excepție și a fost crescută și educată în spirit catolic. Sunt opt frați și toți au fost botezați pe vremea comunistă, pe ascuns, de preoți greco-catolici. Cu toate că și părinții mei au fost greco-catolici înainte de 1948, din cauza comuniștilor au trecut la ortodocși. Pentru nu a-i dezamăgi pe părinții mei ne-am căsătorit în biserica ortodoxă. În timp m-am convins și eu care este Biserica adevărată și am cerut ca ambii copii să fie botezați în biserica romano-catolică din orașul nostru, unde erau preoți maghiari. Din această cauză am avut discuții puternice cu părinții mei, dar sunt și azi fericit că am făcut acest pas. Între timp, după căderea ororii comuniste, părinții și frații mei au devenit greco-catolici. (...) Vă rog să mă credeți că până nu am cunoscut-o pe soția mea nu știam aproape nimic de aceasta Biserica. Copiii noștri au crescut mari, au primit prima Împărtășanie și Confirmațiunea, au fost multă vreme ministranți la o biserica romano-catolică... Locuim acum în Germania, de vreo 14 ani, și dorința mea a fost să fac încă o căsătorie la o biserică catolică și să mă rebotez catolic. Am discutat cu mai mulți preoți catolici de aici, soția mea fiind angajată ca administratoare la o biserica catolica, dar toți mi-au spus ca nu e nevoie de nici unul din pașii care vreau să-i fac. Mai mult, ei nu pot să facă așa ceva. Rugămintea mea este să-mi spuneți dacă într-adevăr este sau nu nevoie de acest pas în fața lui Dumnezeu. (...) | 
