Tu întrebi

Răspunde pr. Iosif Diac:

Într-adevăr, întrebarea care Vă frământă este fundamentală şi ea însăşi dureroasă. Suferinţa este un adevărat mister pentru mintea noastră omenească. Nu vom putea înţelege acest «de ce?», şi nici nu-l vom accepta prea uşor mai ales atunci când o experimentăm personal. Totuşi, dacă deschidem Biblia, vom găsi din când în când pagini pline de durere, culminând cu paginile care ne prezintă agonia lui Isus în Grădina Ghetsemani, răstignirea şi moartea lui. Isus este confirmarea că suferinţa nu este împotriva noastră.

Dacă o acceptăm (nu am spus că trebuie să o căutăm!), după voinţa lui Dumnezeu, ea face din noi slujitori iubiţi ai Domnului. Sfântul Augustin spunea că Dumnezeu n-ar permite niciodată răul dacă nu ar scoate din el un bine mai mare. Acestea ar putea fi câteva răspunsuri, dar care rămân tot atât de abstracte dacă nu realizăm, personal, un drum de credinţă. De altfel, nici marii sfinţi nu au fost scutiţi de suferinţe. Nu este nevoie de exemple... Dar nu există sfinţi nefericiţi! Spunea un martir din Vietnam: «Isus ia pe umerii săi 90% din dureri, iar restul este uşor de suportat...»!

Cred că pentru situaţia internaţională critică putem doar să sperăm şi să ne rugăm, însă pentru situaţia din jurul nostru nu este suficientă rugăciunea. Este necesară coerenţa noastră în faptă şi cuvânt...

(Mesagerul Sfântului Anton, ian-feb 2004)