Tu întrebi 


 

Anonim din Bacau întreabă:

Aș dori să știu care este diferența dintre religie și credință? Mulțumesc.

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Dragă cititorule,

Eu aș prefera ca, în loc să vorbim de diferență între religie și credință să vorbim despre raportul dintre credință și religie. Dacă ar fi să facem o comparație am putea să spunem că religia este asemănătoare muzicii, melodiei, iar credința este asemănătoare notelor. Notele se exprimă cel mai bine și își găsesc scopul, doar în cadrul melodiei. La fel melodia nu ar există fără note.

Credința este răspunsul omului dat lui Dumnezeu care i se revelează și i se dăruiește aducând în același timp un belșug de lumină omului aflat în căutarea sensului ultim al vieții sale. Așadar credința este în primul rând un răspuns adecvat, o adeziune personală a omului față de Dumnezeu și asentimentul liber față de tot adevărul pe care El l-a revelat. Credința indică o atitudine umană foarte articulată care însoțește încă de la început existența omului și asumă forme diferite. Este atitudinea cu care omul ascultă Cuvântul lui Dumnezeu care se revelează și primește acțiunea sa de salvare.

A reflecta asupra credinței înseamnă a individualiza raporturile profunde care există între credința vitală și credința în Dumnezeu, și caracteristicile pe care credința le are când omul ajunge să descopere principiul original și fundamentul al existenței sale și când orientează toată viața sa spre Dumnezeu ca orizont ultim al drumului său. Credința este un dar al lui Dumnezeu, o virtute supranaturală revărsată de El, dar și un act uman, conștient și liber care corespunde demnității persoanei umane: "A crede este un act al intelectului care aderă la adevărul dumnezeiesc, la porunca voinței puse în mișcare de Dumnezeu prin har" (Sf. Toma de Aquino).

Religia, religio = re-legere a considera cu grijă lucrurile care privesc cultul zeilor; = re-legare legătura ce ne unește cu Dumnezeu. Religia poate fi definită ca fiind complexul de credințe și acte de cult care exprimă raportul omului cu sacrul și cu divinitatea. Religia este ansamblul de limbaj, de sentimente, de comportamente și de semne care se referă la o ființă supranaturală (A. Vergote 1983, p. 10). Religia este un fenomen complex care recheamă în mod prioritar relația cu ființa superioară; această relație se exprimă prin acțiuni și ritualuri; implică o dimensiune cognitivă și aspecte care se referă la emotiv-afectiv; orientează și inspiră modul de a acționa.

A crede este un act eclezial. CRED = ader la ceea ce noi credem. Credința Bisericii precede, naște, poartă și hrănește credința noastră. Biserica este mama tuturor celor care cred: "Nimeni nu-l poate avea pe Dumnezeu drept Tată dacă nu are Biserica drept mamă" (Sf. Ciprian).

Material folosit:

Catehismul Bisericii Catolice, nr. 150 ș.u.;

Religii, Biserici,secte, pr. Claudiu Dumea, P.15;

Dizionario di pastorale giovanile, Istituto di teologia pastorale Universita Pontificia Saleziana, 1992, p. 398 ș.u., p. 918 ș.u.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire