Tu întrebi

Răspunde pr. Alois Moraru:

Ceea ce ai afirmat în întrebarea ta este valabil atât pentru credincioşii romano-catolici, cât şi pentru cei greco-catolici, dar depinde de contextul şi trăirile personale ale fiecărei persoane. Pentru toţi, acest timp de pregătire a sărbătorii Naşterii Mântuitorului este o perioadă deosebită. Nu este un timp de pocăinţă şi durere, ca Postul Paştelui, ci un timp de aşteptare şi pregătire spirituală, care se face tot prin rugăciune, mortificare şi aşteptare. Comemorarea misterului venirii lui Cristos pe pământ trebuie să ne angajeze plenar în trăirea şi mărturisirea credinţei în care am fost botezaţi. Indiferent de considerentele noastre practice în trăirea simţămintelor religioase, avem aceeaşi credinţă: Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ pentru a ne împăca cu Tatăl ceresc. El este "Emanuel, Dumnezeu cu noi".

Cât priveşte terminologia folosită pentru a desemna această perioadă situaţia diferă foarte puţin. În Biserica Romano-Catolică este împământenită denumirea de "Advent", dar sunt multe zone în care se foloseşte şi expresia "Postul Crăciunului", iar în cea Greco-Catolică se foloseşte mai mult a doua denumire în detrimentul celei dintâi. Este adevărat că în comunităţile catolice din Moldova cuvântul "post" este asociat de cele mai multe ori cu termenul de "abstinenţă", dar în cazul de faţă e vorba de numirea unei perioade de timp.

Indiferent de această denumire a perioadei de timp desemnată pregătirii solemnităţii Crăciunului, care a început la 15 noiembrie pentru credincioşii greco-catolici şi la 30 noiembrie pentru cei romano-catolici, suntem invitaţi cu toţii la o trăire autentică a mesajului biblic şi o purificare lăuntrică constantă şi decisivă.

Cum spuneai, accentul nu trebuie pus pe post, ci pe aşteptarea venirii Domnului, de fapt pe acea bucurie care trebuie să invadeze sufletele noastre cu ocazia întrupării Fiului lui Dumnezeu. Din nefericire, sunt mulţi creştini care nu reuşesc să înţeleagă apelul la bucurie adresat de Biserică în aceste zile. Ei nu pot înţelege această realitate esenţială din viaţa creştinului şi mesajul transmis în perioada Adventului de cuvântul lui Dumnezeu, care ne îndeamnă să veghem şi să ne rugăm neîncetat. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm numai în biserici, ci avem datoria de a oferi întreaga noastră viaţă, cu bucuriile şi necazurile ei, bunului Dumnezeu ca pe o ofrandă bine plăcută, ca pe o rugăciune făcută cu multă credinţă în aşteptarea darurilor sale: sănătate, fericire sufletească, bunăstare etc.

Aşteptarea şi bucuria pe care trebuie să ni le însuşim în aceste zile sunt caracteristice copiilor care se simt în siguranţă, pentru că cineva este aproape de ei şi le veghează orice mişcare şi conversaţie. Aşa cum o mamă care aşteaptă cu multă nerăbdarea copilul pe care îl va naşte, chiar dacă trebuie să se preocupe de multe şi chiar să sufere, se bucură de evenimentul care se va petrece peste puţin timp, la fel trebuie să procedăm şi noi în acest timp în care aşteptăm venirea Pruncului Isus în mijlocul nostru. În această aşteptare caracteristică Adventului trebuie să fim atenţi unul faţă de celălalt, trebuie să fim mereu gata de a ne susţine reciproc şi de a ne ierta unii altora slăbiciunile şi greşelile.

Mulţi oameni se gândesc la poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii, la imperativele apăsătoare ale moralei creştine, crezând că ele reprezintă nişte obstacole puse în calea bucuriei şi fericirii lor. Acest mod de a gând este total eronat, iar acela care înţelege ce este bucuria adevărată nu va gândi niciodată aşa. De exemplu, când un tânăr care are o carieră în spate, avere mare şi un viitor asigurat intră într-o mănăstire, prietenii săi vor spune: "Sărmanul de el! A întors spatele unui viitor fericit...". Din nefericire, nimănui nu-i vine în minte că acel tânăr a făcut o alegere bună şi fericită.

La fel de eronat interpretează unii creştini cuvintele lui Isus: "Aveţi grijă! Vegheaţi şi fiţi gata...". Ei consideră că acesta este un mesaj greu de urmat, de aceea eu l-aş parafraza: Urmaţi cu fidelitate misiunea care v-a fost încredinţată de Dumnezeu şi fiţi gata să daţi mărturie în viaţa de fiecare zi că sunteţi creştini, adică urmaşi ai lui Cristos. Fie că suntem copii, tineri sau adulţi, oameni simpli sau intelectuali, bogaţi sau săraci, în acest timp de aşteptare şi pregătire trebuie să ne deschidem larg inimile la îndemnurile pe care Isus şi slujitorii Bisericii ni le adresează cu insistenţă. Nu putem să ne închistăm în noi înşine, indiferent de problemele familiare, financiare, economice sau de planurile pe care le avem. Nu trebuie să închidem ochii pentru a sta liniştiţi şi a nu vedea ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ci avem datoria de a comunica cu aceia care ne înconjoară, străduindu-ne să făurim un climat de pace şi iubire reciprocă în mediile în care trăim şi lucrăm. Tocmai aceasta este bucuria Adventului: creştinul trebuie să se lepede de sine însuşi, de toate aplecările lui rele, pentru a-şi încredinţa întreaga viaţă numai lui Dumnezeu şi în slujirea semenilor.

Ţinând cont de toate acestea, eu vă doresc din inimă, atât ţie cât şi celor care au citit acest răspuns, să beneficiaţi de un Advent binecuvântat care vă va conduce spre o sărbătoarea a Crăciunului plină de bucurii şi haruri spirituale.