Tu întrebi 


 

Marius P. întreabă:

Doresc să aflu despre căsătoria mixtă între un ortodox și a catolică. Este obligatoriu ca copii să fie botezați în religia catolică? Este posibil ca cel de religie ortodoxă să primească împărtășanie în ziua cununii de la biserica catolică? Pun aceste întrebări pentru că am primit răspunsuri diferite de la preoți din cadrul aceleași parohii și nu sunt lămurit. Vreau să știu pentru că se tot vorbește de o comuniune între cele două Biserice dar practic nu se întâmplă nimic. Iar eu aștept să mă căsătoresc pentru că acum nu este posibil din cauza politicii și orgoliilor prea mari ale preoților iar noi cei de rând avem de pierdut. Mulțumesc.

Răspunde pr. prof. William Bleiziffer:

Voi răspunde întrebării Dvs. specificând încă de la început faptul că scopul fundamental al legii canonice este mântuirea sufletelor. De altfel, orice specialist în drept canonic știe că suprema lex salus animarum est, adică, mântuirea sufletelor este legea supremă. Consider, de aceea, că ar fi bine ca la cursurile din Seminariile și Facultățile de Teologie, sau la cele de formare permanentă să se insiste asupra acestui lucru, nu numai pentru a evita complicațiile ce pot deriva din aplicarea prea strictă a legii canonice în detrimentul lucrării harului, ci și pentru a ajuta familiile în formare să trăiască în ecclesia domestica ceea ce le unește, și nu ceea ce le desparte.

Întrebările, așa cum putem observa, sunt două, de aceea voi răspunde fiecăreia în parte. Desigur că în interpretarea unui caz specific va trebui să se țină cont de toate detaliile respectivului caz, iar legea se va aplica ținând cont de mai multe principii, primul fiind chiar cel enunțat mai sus.

1. Este obligatoriu ca copii să fie botezați în religia catolică?

Voi încerca să prezint sumar principiile pe care Biserica Catolică le poate aplica în cazul expus de dvs..

În cazul căsătoriilor mixte, fie că vorbim de CCEO (Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium), fie că vorbim de CIC (Codex Iuris Canonici), vorbim de o căsătorie ce se realizează între un catolic (latin sau oriental, cărora li se vor aplica respectivele legi, CIC sau CCEO) și un botezat acatolic (căruia i se va aplica dreptul matrimonial propriu). În cazul unei căsătorii dintre un ortodox și o catolică se vor aplica așadar dreptul fiecăruia

dintre cei doi: în același timp va rămâne stabil dreptul divin și dreptul civil în ceea ce privește efectele pur civile ale căsătoriei (can. 780 CCEO; can. 1059 CIC). Aplicarea dreptului canonic al celor două părți, nu este numai un semn vizibil de recunoaștere reciprocă a celor două corpuri de legi, dar oferă și posibilitatea ca această căsătorie să fie recunoscută ca fiind validă în sfera ambelor comunități din care viitorii miri provin. Aplicarea acestor două corpuri de norme este necesară deoarece impedimentul, chiar dacă

îl are numai una dintre cele două părți, face totuși invalidă căsătoria (can. 790 § 2 CCEO).

Partea catolică, pentru a putea celebra o căsătorie mixtă va trebui să beneficieze de acordarea unei licențe (permisiuni) din partea Ierarhului Locului. Această licență va fi acordată numai în următoarele condiții:

  • partea catolică va declara că este pregătită să îndepărteze pericolele abandonării credinței și va asigura cu o promisiune sinceră că va face tot ceea ce este posibil pentru ca toți fii să fie botezați în Biserica Catolică;

  • despre aceste promisiuni partea acatolică va trebui să fie informată din timp, astfel încât să rezulte sigur că ea este cu adevărat conștientă de promisiunea și obligația părții catolice;

  • ambele părți vor fi instruite asupra scopurilor și proprietăților esențiale ale căsătoriei (unitate, indisolubilitate, binele soților, generarea și educarea fiilor, etc.), proprietăți care nu trebuie să fie excluse de nici unul dintre cei doi logodnici. (can. 814 CCEO; can.1124 CIC).

Din formularea acestui canon rezultă clar prerogativele pe care le are partea catolică, aceasta nefiind obligată stricto sensu să boteze viitori copii în Biserica Catolică, așa cum nici părții ortodoxe nu i se poate impune ca pe o obligație botezarea copiilor în Biserica Ortodoxă: este vorba așadar de o promisiune și de o angajare de a face tot ceea ce este posibil pentru ca fii generați să fie botezați în Biserica Catolică. Iar a face tot ceea ce este posibil pentru a îndeplini acest lucru nu cred că înseamnă disensiuni, sau crearea unui climat antagonic în familie, care să culmineze mai apoi cu neînțelegeri, sau chiar cu destrămarea familie. Fiind vorba de o căsătorie creștină care se bazează în primul rând pe iubire reciprocă, respect și libertate personală, rezultă clar că familia va fi tot creștină. Botezarea viitorilor copii depinde de deciziile pe care le vor lua cei doi, cu maturitate și înțelegere, în deplin acord reciproc. Oricum, trebuie subliniat faptul că apartenența unui membru la o determinată Biserica, nu este dat de ritul în care respectiva persoană a primit botezul. (can. 29 CCEO; can 111 CIC).

2. E posibil ca cel de religie ortodoxă să primească în ziua cununiei Sf. Împărtășanie în Biserica Catolică?

Sfânta Euharistie, semn al sacrificiului lui Cristos pe Cruce, perfecționează unitatea poporului lui Dumnezeu în edificarea Corpului său mistic care este Biserica. Pentru demna celebrare și distribuire a Sfintei Euharistii, Biserica a emanat norme clare, care duc nu numai la evidențierea sfințeniei sacramentului, dar evită în același timp o participare sau o primire nedemnă a Trupului lui Cristos.

Fiind Sacramentul prin excelență, logodnicilor catolici li se recomanda cu stăruință primirea Sfintei Euharistiei la celebrarea căsătoriei (can. 783 § 2 CCEO; can. 1065 § 2 CIC). Acest canon restrânge așadar administrarea sacramentului doar la catolici. Există însă și posibilitatea ca unui acatolic, să-i fie administrată Sfânta Euharistie: condițiile sunt clare, și pentru a evita orice confuzie, le voi prezenta mai jos integral:

CCEO Can. 671 - § 1. (cf 844 § 1 a CIC) Slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele numai credincioșilor creștini catolici, care de asemenea le primesc în mod licit numai de la slujitorii catolici.

§ 2. (844 § 2 CIC) Dacă, însă, necesitatea o cere sau o adevărată utilitate spirituală o recomandă, și cu condiția să se evite pericolul erorii și al indiferentismului, este licit credincioșilor creștini catolici, cărora le este imposibil din punct de vedere fizic sau moral să ajungă la slujitorul catolic, să primească sacramentele penitenței, Euharistiei și ungerii bolnavilor de la slujitorii necatolici, în a căror Biserică sunt valide sacramentele enumerate mai sus.

§ 3. (= 844 § 3 CIC) De asemenea, slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele penitenței, Euharistiei și ungerii bolnavilor credincioșilor creștini ai Bisericilor orientale care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica catolică, dacă cer acest lucru în mod spontan și au cuvenita dispoziție; acestea sunt valabile și pentru credincioșii creștini ai altor Biserici care, după judecata Scaunului Apostolic se găsesc, în ce privesc sacramentele, în condiții similare, cu mai sus amintitele Biserici orientale. § 4. (= 844 § 4 CIC) Dacă, însă, se ivește pericolul morții sau o urgentează o altă necesitate gravă, după judecata Episcopului eparhial sau a Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale sau a Consiliului lerarhilor, slujitorii catolici administrează în mod licit aceleași sacramente și celorlalți creștini care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica catolică, care nu pot să ajungă la slujitorul propriei Comunități bisericești și care cer în mod spontan acest lucru, cu condiția să manifeste o credință în ceea ce privesc aceleași sacramente, conformă cu credința catolică, și să aibă cuvenita dispoziție. § 5. Pentru cazurile despre care este vorba în §§ 2, 3 și 4 să nu se dea norme de drept particular decât după o consultare cu autoritatea competentă, cel puțin locală, a Bisericii sau a Comunității bisericești necatolice interesate.

Pe marginea acestui canon vom trage câteva concluzii:

1. Biserica Catolică percepe o netă diferențiere între Bisericile orientale care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica catolică (în speță ortodocși) și celelalte Biserici sau Comunități religioase. În ceea ce privește Sacramentul Euharistiei, atât Biserica Ortodoxă cât și cea Catolică, consideră sacramentul în aceeași optică teologică: este așadar reciproc recunoscută validitatea acestui sacrament;

2. Slujitorul catolic administrează licit, deci în mod firesc și valid, Sacramentul Euharistiei unui credincios creștin membru al unei Biserici orientale necatolice, dacă acela o cere în mod spontan și are dispoziția necesară;

3. Credincioșilor catolici cărora le este imposibil din punct de vedere fizic sau moral să ajungă la slujitorul catolic, le este permisă primirea Sacramentului Euharistiei de la slujitori ortodocși, (unde așa cum am mai repetat sacramentul se bucură de validitate) dacă o adevărată utilitate spirituală o recomandă, și cu condiția să se evite pericolul erorii și al indiferentismului. Această primire este licită, deci implicit validă, și se realizează în deplinul respect al practicii respectivei Biserici.

4. Prin analogie putem presupune aplicarea aceleiași norme și ortodoxului care dorește spontan să primească Sfânta Euharistie în timpul celebrării sacramentului căsătoriei.

Consider așadar, pe marginea a tot ceea am prezentat până în acest moment, că în cazul specific al unei căsătorii mixte dintre un catolic și un ortodox, ortodoxul poate, teoretic și practic, primi Sfânta Euharistie în cadrul celebrării sacramentului căsătoriei în Biserica Catolică. Așa cum am subliniat, această primire va trebui să țină cont de mai multe circumstanțe, dintre care cea mai importantă este binele sufletelor celor care cer primirea sacramentului căsătoriei. Va trebui să se aibă mai apoi în vedere relațiile concrete dintre cele două comunități, catolică și ortodoxă, pentru a se înlătura orice formă de indiferentism religios sau eroare referitoare la distribuirea Sfintei Euharistii, dar și pentru a evita prozelitismul, chiar și aparent. (A se vedea în acest sens îndreptarul pentru aplicarea principiilor și normelor cu privire la ecumenism, publicat la 25 martie 1993, de către Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității, și publicat în limba română prin grija Editurii Presa Buna, Iași în anul 2001. A se vedea referitor la cazul nostru mai ales nr. 122-128).

La început de viață familiară, Biserica trebuie să-i susțină pe miri, cu toate mijloacele pe care le are la dispoziție. Într-o societate în care familie se găsește tot mai mult în criză, este necesar ca toți membrii Bisericii, și cu atât mai mult miniștrii sacrii, să se implice în promovarea sacramentului căsătoriei, prin pregătirea celor doi la asumarea statutului de viață propriu căsătoriei, dar și prin susținerea permanentă a acestei ecclesia domestica, ce reflectă unirea intimă dintre Cristos și Biserica Sa.

Dumnezeu să vă binecuvânteze noua familie, să vă dea har, pace, copii sănătoși și multe bucurii.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire